România intră într-o nouă eră administrativă. Premierul Ilie Bolojan a reușit ceea ce părea imposibil în ultimii 30 de ani: a tăiat nodul gordian al pensiilor speciale, ignorând urletele disperate ale cartelului transpartinic. În timp ce la Palatul Victoria se lucrează cu precizie chirurgicală, în sediile de partid și în vilele baronilor s-a instalat panica. Mesajul este clar: Bolojan nu are telecomandă, iar acest lucru a devenit coșmarul baronilor corupți din politică.
Omul care nu răspunde la comenzi
Venit la București cu reputația de „constructor al eficienței” de la Bihor, Ilie Bolojan a refuzat din start jocul de culise care a transformat guvernarea într-o afacere de gașcă. Spre deosebire de predecesorii săi, actualul premier nu a putut fi nici șantajat, nici sedus de grupurile de interese.
„Bolojan nu are telecomandă”, se plâng surse din anturajul vechii gărzi paronate de Rareș Bogdan, obișnuite ca deciziile să se ia la restaurant, la Bilal, nu în ședințe de guvern transparente. Încercările repetate ale mafiei politice de a bloca reforma pensiilor speciale – o sursă de inechitate strigătoare la cer – s-au lovit de un zid de integritate. Premierul a demonstrat că mandatul său este unul de execuție a reformelor, nu de negociere a privilegiilor.
Depresie în tabăra antireformă: Grindeanu, Simion și Thuma
Reușita eliminării pensiilor speciale a provocat o undă de șoc și „depresie” în rândul celor care au parazitat statul sau au folosit populismul ca armă politică.
Sorin Grindeanu, reprezentantul vechiului sistem și al baronilor conectați la marile contracte de infrastructură, vede cum pârghiile sale de influență dispar. Obișnuit cu un sistem tranzacțional, Grindeanu asistă neputincios la o guvernare în care contează performanța, nu carnetul de partid sau „serviciile” aduse grupului.
În aceeași stare de derivă se află și Hubert Thuma, liderul discret dar influent al rețelelor din Ilfov. Pentru personaje de tipul lui Thuma, care au prosperat în zonele gri ale politicii, un premier ca Bolojan – care verifică fiecare leu și taie cheltuielile inutile – este o amenințare existențială. Robinetul banilor publici dirijați discreționar a fost închis.
Dar poate cea mai mare lovitură a primit-o George Simion. Liderul AUR, care și-a construit cariera pe zgomot și pe critica „sistemului”, a rămas fără obiectul muncii. Bolojan nu a țipat, ci a făcut. Prin eliminarea efectivă a pensiilor speciale, premierul a demascat ipocrizia populismului deșănțat: în timp ce Simion făcea live-uri pe Facebook pentru salvarea specialilor, Bolojan scria decrete. Liderul AUR este acum în „depresie” mediatică, realizând că românii preferă soluțiile concrete în locul circului.
Victoria normalității
Astăzi, România are un premier care nu datorează nimic nimănui. Mafia politică, care a încercat până în ultima clipă să saboteze reformele prin chichițe legislative și presiuni subterane, a fost învinsă.
Ilie Bolojan demonstrează că se poate guverna și altfel: fără compromisuri, fără telecomandă și fără milă față de risipa banului public. Pentru Grindeanu, Simion, Thuma și restul sistemului feudal, vremurile bune s-au terminat. Pentru România, abia acum încep.
