În spatele discursurilor publice și al certurilor de fațadă, PSD și PNL par să fi bătut palma pe un aranjament clar: Ilie Bolojan este soluția de avarie, omul de tranziție, cel care ține locul cald până în 2027. După aceea, rotația revine „natural” la PSD. Exact același scenariu, aceeași piesă prost jucată, doar actorii se mai schimbă.
Bolojan este vândut ca „reformator”, dar realitatea este că nu deranjează sistemul. Nu vorbește despre reforma administrativă reală, despre reducerea numărului de primării, despre tăierea privilegiilor politice. Este acceptabil pentru PSD tocmai pentru că nu rupe nimic din arhitectura actuală a puterii. Un premier sau lider de etapă, nu unul de schimbare.
PNL își păstrează astfel accesul la funcții și resurse încă doi ani, PSD își conservă forța și așteaptă rotația, iar românii sunt din nou scoși din ecuație. Nu există proiect de țară, nu există reforme dure, nu există asumare. Doar calcule reci, pe mandate, pe ministere, pe influență.
Aceasta nu este guvernare, este management de cartel politic. PSD și PNL nu mai concurează, ci colaborează pentru supraviețuire. Iar Bolojan nu este soluția, ci puntea dintre două etape ale aceleiași guvernări eșuate. România rămâne pe pauză, în timp ce ei își împart timpul. Din nou.
