Actuala coabitare liberali-conservatori din Polonia a început cu un embrion de criză constituțională. La începutul anului 2024, noul guvern a dispus arestarea unui fost ministru de Interne și a adjunctului său. Fuseseră grațiați de președintele conservator în exercițiu, Andrzej Duda, și se aflau la reședința prezidențială. Poliția a intrat acolo pentru a-i aresta. Atunci, Tribunalul Constituțional a fost de partea președintelui.
Fostul ministru al Justiției fuge în Ungaria
Disputele s-au extins și la numirea noilor șefi ai televiziunii și radioului național. Camera pentru Responsabilitate Profesională a Curții Supreme (cu atribuții de a-i cerceta pe magistrați) a rămas un măr al discordiei.
Fostul ministru al Justiției, Zbigniew Ziobro, a fost pus sub acuzare pentru abuz de putere, conducere a unui grup infracțional organizat în timpul mandatului, fraudă cu fonduri publice și alte fapte grave. Parlamentul i-a ridicat imunitatea în noiembrie 2025. I-a fost anulat pașaportul diplomatic. Ziobro a primit azil politic în Ungaria. Interesant însă, una dintre reformele justiției introdusă de Ziobro și criticată dur de liberali a rămas în vigoare. Ministrul Justiției în guvernul Tusk este și procuror general.
Au vrut capul guvernatorului băncii centrale a Poloniei
În 2024, deputații noii puteri au adunat semnături pentru demiterea guvernatorului băncii centrale, Adam Glapinski, și pentru trimiterea sa în fața Tribunalului de Stat, unde sunt judecate personalitățile publice. Mișcarea a stârnit proteste în UE și la Banca Centrală Europeană. A fost văzută ca un atac la adresa independenței băncilor centrale. Glapinski era acuzat că a redus dobânda de referință cu 1%, pentru a crea un avantaj electoral guvernului ultraconservator aflat la putere în 2023, condus de Mateusz Morawiecki. L-a acuzat și pentru cumpărarea de obligațiuni de stat în perioada pandemiei, deși aceasta a fost o politică curentă a bacilor centrale, chiar și a Băncii Centrale Europene la acel moment.
Polonia părea să intre într-o criză constituțională, cu efecte grave la nivel social și economic. Însă nu a fost așa. Economia poloneză performează. Rata de absorbție a fondurilor UE la mijlocul exercițiului bugetar 2021-2027 era de 35%, de două ori mai mare decât a României și peste a Slovaciei, Cehiei și Ungariei.
Polonia, cel mai mare cumpărător de aur
Între guvern și guvernatorul băncii centrale s-a ajuns la pace. Banca centrală a devenit cel mai mare cumpărător de aur (oficial, pentru că Beijingul cumpără și pe căi ascunse) din lume. De când guvernatorul Glapiński a preluat funcția, acum zece ani, rezervele de metale prețioase au crescut de peste cinci ori. Este numit „guvernatorul aurului. Polonia urmărește să intre in top 10 mondial și la acest capitol. Cu 700 de tone de aur, Polonia are rezerve mai mari decât Banca Centrală Europeană. ”În aceste vremuri dificile de tulburări globale și de căutare a unui nou sistem financiar, aurul este singurul instrument național de rezervă de încredere”, spune Glapinski.
„Economia noastră merge acum în mod clar mai bine decât majoritatea economiilor care folosesc euro”, a declarat ministrul de Finante Domański, pentru Financial Times. „Avem tot mai multe date, studii și argumente pentru a păstra zlotul polonez. Premierul Donald Tusk a renunțat la ideea ca Polonia să adopte moneda unică, trecând la o linie apropiată de cea a ultraconservatorilor eurosceptici. Asta deși tratatele obligă toate statele UE să adopte euro.
Polonia nu vrea euro, ci intrarea în G20
În schimb, guvernul are un obiectiv mai ambițios. Varșovia caută să obțină un loc în cadrul G20, alături de cele mai mari economii ale lumii. Polonia a fost invitată de administrația Trump să participe ca observator la reuniunea G20 de anul acesta de la Miami. Polonia a devenit anul trecut o economie de 1 trilion de dolari, clasându-se astfel drept a 20-a cea mai mare economie din lume, conform celor mai recente calcule ale FMI.
OECD prognozează că Polonia va înregistra o creștere de 3,4 % anul acesta, cea mai rapidă din rândul țărilor UE menționate în raportul său din decembrie. În OECD, unde România încearcă încă să devină membra, Polonia este membra din 1996. Ministrul de Finanțe polonez spune că deficitul bugetar se va reduce de la 6,8%, la 6,3% din PIB în 2026. Finanțele publice s-au îmbunătățit datorită unei piețe a muncii puternice, cu una dintre cele mai mici rate ale șomajului din UE. Salariile cresc și astfel se adună mai mulți bani din taxe. Salariul mediu brut în Polonia a fost de circa 1.900 de euro în 2025.
Ministru german: trebuie să învățăm mai multe lecții de la Polonia
Ministrul federal al Economiei din Germania, Katherina Reiche, spune că Germania are de învățat de la Polonia mai multe lecții. Potrivit Frankfurter Allgemeine Zeitung, Polonia poate lua locul Franței în topul celor mai mari parteneri comerciali ai Germaniei (după SUA, China și Olanda). În 2004, la momentul aderării la UE, Polonia se afla departe de top 10.
Există mai multe motive pentru creșterea puternică. Consumatorii polonezi sunt dispuși să cheltuiască mai mult din veniturile în creștere. Dobânzile în scădere sprijină cererea internă și întăresc inflația. Și guvernul este dispus să cheltuiască. Iar datoria publică generală rămâne scăzută conform standardelor internaționale, la aproximativ 60 %. Pentru anii următori, Polonia a stabilit proiecte majore de infrastructură – drumuri, căi ferate, aeroporturi, dar și infrastructură digitală. Vrea sa devina un centru pentru inteligența artificială, „data economy” și gigafabrici asociate.
Disputele între suveraniști și pro-europeni rămân în culise
Si mai este o explicație pentru mersul economiei poloneze. După o relație la fel de tensionată cu premierul liberal Tusk ca și cea avută de predecesorul său Duda, noul președinte conservator Karol Nawrocki a oferit o lecție despre ce înseamnă politica matură a Poloniei. A fost de acord cu reconcilierea între mișcarea suveranistă și cea pro-europeană. După o întâlnire, în ianuarie 2026, s-a căzut de acord ca premierul liberal să fie fața Poloniei în formatele europene, în vreme ce președintele să fie fața Poloniei întoarsă către SUA. Divergențele rămân, însă fără atacuri publice care să scindeze țara. Ele se consumă în culise, ținând cont greutatea politică a partidelor (cel mai mare partid parlamentar rămâne cel eurosceptic, în opoziție), dar și de obiectivul ca Polonia să profite la maxim de fondurile UE și de o relație privilegiată cu SUA. În exterior, Polonia trebuie să fie puternică și credibilă.
