Circa 1 milion de români sunt lăsați în mizerie cu o pensie de 1200 de lei, în timp ce mafia sistemului trăiește cu pensii speciale de mii de euro
Legea nr. 141/2025, pachetul fiscal-bugetar adoptat în 2025, stabilește că în 2026 valoarea punctului de referință folosit la calculul pensiilor din sistemul public rămâne 81 lei, iar aplicarea unor prevederi din legea pensiilor se amână pentru 2027. În practică, asta înseamnă că pensiile calculate pe baza acestui indicator nu vor fi ajustate în 2026 prin mecanismul legat de inflație, iar puterea lor de cumpărare depinde exclusiv de evoluția prețurilor.
Decizia se suprapune peste o realitate socială deja tensionată. Datele centralizate de Casa Națională de Pensii Publice, preluate de Agerpres, arătau că în martie 2025 existau 907.612 beneficiari ai indemnizației sociale pentru pensionari, adică persoane ale căror venituri din pensii sunt completate până la un prag stabilit de stat – 1200 de lei lunar. Pentru mulți dintre acești oameni, orice an fără ajustări înseamnă restrângerea cheltuielilor de bază, de la medicamente și investigații până la hrană și utilități, mai ales într-un context în care costurile cresc mai repede decât veniturile fixe.
În același timp, Legea nr. 141/2025 include derogări care prevăd că, în 2026, mai multe categorii de pensii și indemnizații „de serviciu” nu se actualizează cu rata medie anuală a inflației, iar pensiile militare de stat nu se indexează cu inflația. Deși aceste prevederi sunt distincte de pensiile din sistemul public, ele alimentează o discuție publică mai largă despre echitate, pentru că în spațiul public persistă percepția unui dublu standard între pensionarii cu venituri mici și categoriile care beneficiază de regimuri speciale.
Datele CNPP publicate în presă arată, de exemplu, că în iunie 2025 existau 11.685 beneficiari de pensii de serviciu, iar în cazul foștilor judecători și procurori pensia medie de serviciu ajungea la 25.258 lei. În comparație cu pragurile de subzistență invocate frecvent în dezbaterea publică, diferența de ordinul miilor de lei lunar între extreme devine un simbol al polarizării și al frustrării sociale.
În plan politic, măsura este criticată pentru că transferă costul ajustării bugetare către pensionarii dependenți de venituri fixe, cei mai expuși la scumpiri și la cheltuieli medicale. Iar în lipsa unei corecții prin indexare, orice creștere a prețurilor se traduce direct într-o scădere a nivelului de trai pentru cei cu pensii mici, în timp ce discuția despre reformarea și limitarea privilegiilor din sistem rămâne, pentru mulți, fără efecte vizibile în viața de zi cu zi.
