Putinismul și Trumpismul, două curente autoritare reciclate la București: „populiștii de carton” atacă UE, dar trăiesc din frica pe care o fabrică
O nouă rețetă de manipulare: „patriotism” din platou, simpatie pentru Moscova și admirație pentru MAGA, livrate ca spectacol pentru electorat.În timp ce România are nevoie de soluții reale pentru economie, infrastructură și siguranță, tot mai mult spațiu public este confiscat de un tip de populism agresiv, construit pe două modele toxice: putinismul (autoritarism, cultul liderului, propaganda anti-Occident) și trumpismul (demonizarea instituțiilor, războiul permanent cu presa, simplificarea realității în slogane și „dușmani interni”).
În ultimele luni, presa a documentat cum narative pro-Kremlin și teme de tip „MAGA” se infiltrează în discursul public din România, fiind amplificate de politicieni și comunicatori care își construiesc capitalul din scandal și radicalizare.
Fenomenul nu este întâmplător. Într-o societate obosită de corupție și frustrată de inegalități, „populiștii de carton” au găsit formula perfectă: se declară „anti-sistem”, dar vor control asupra sistemului; se declară „patrioți”, dar normalizează mesaje care slăbesc România strategic; se bat cu pumnul în piept pentru „suveranitate”, dar importă fără rușine idei și retorică de la Moscova și din ecosistemul politic american radicalizat.
„La București, se vinde frică, nu politici”
În loc să vorbească despre salarii, investiții sau educație, acești actori politici transformă spațiul public într-un ring: „naționaliști vs trădători”, „noi vs ei”, „popor vs elite”. Presa internațională a remarcat că unii lideri de la București au minimalizat amenințarea rusă sau au amplificat teme favorabile Kremlinului, în timp ce, în același timp, au afișat simpatie explicită pentru mișcarea lui Donald Trump și pentru stilul de politică bazat pe conflict permanent.
Și mai grav, rețeaua care livrează acest discurs funcționează adesea ca un ecosistem complet: politicieni, televiziuni și influenceri, „experți” de platou, „dezvăluiri” neverificate, teorii conspiraționiste reciclate și câteva idei-cheie repetate obsesiv: UE e dușman, NATO e povară, Ucraina e vinovată, „globaliștii” ne fură țara, iar Rusia e „înțelepciune” sau „alternativă”. Afirmații similare, inclusiv opoziție față de UE și NATO sau elogii indirecte pentru modelul rusesc, au fost documentate și în presa românească în legătură cu figuri publice active în ultimul ciclu electoral.
Trumpismul românesc: „fă-ne rău ca să ne fie bine”
Un element ilustrativ pentru trumpismul importat la București este această logică paradoxală: unii lideri „suveraniști” ajung să salute sancțiuni sau gesturi punitive ale SUA împotriva României (de exemplu, decizii privind regimul vizelor) ca pe „o lecție” pentru țară. Este un discurs care își trădează propriul slogan: nu mai e suveranism, e servilism mascat în patriotism.
Putinismul românesc: propaganda ca model de guvernare
În paralel, putinismul are un mecanism simplu: relativizează agresiunea Rusiei, atacă UE/NATO, intoxică spațiul public cu minciuni convenabile și creează obsesiv ideea că România ar fi „sclavă” Occidentului. Iar când apar episoade în care personaje publice românești participă la evenimente mediatice în proximitatea propagandei ruse sau fac declarații elogioase despre Moscova, fenomenul capătă deja o formă concretă, nu doar ideologică.
De ce sunt „populiști de carton”?
Pentru că au discurs de revoltă, dar nu vin cu soluții. Pentru că urăsc „elita”, dar își fac campaniile din platouri și scandal. Pentru că cer ordine, dar cultivă haos. Pentru că vorbesc despre „demnitate națională”, dar copiază manuale de propagandă străine, fie din Moscova, fie din zona extremistă americană. Într-un moment în care securitatea regională e fragilă, economia europeană se reconfigurează și războiul informațional e la apogeu, România are nevoie de instituții solide, politică serioasă și lideri responsabili. „Putinismul” și „Trumpismul” sunt exact opusul: sunt curente care își hrănesc puterea din dezbinare, din dispreț față de instituții și din fake news.
De aceea, spectacolul populist de la București nu este o glumă și nici „folclor politic”: este o încercare de a transforma România într-un laborator de radicalizare. Iar prețul unui astfel de experiment s-ar plăti în investiții pierdute, în izolare și în slăbirea poziției României în UE și NATO.
