Într-o încercare disperată de a masca lipsa unui program economic viabil pentru România, mașinăria de propagandă asociată partidului AUR a activat o nouă temă falsă, menită să panicheze populația. Prin vocea lui Petrișor Peiu, un personaj cu o retorică desprinsă din manualele vechii Securități, se propagă o minciună grosolană: statul român ar pregăti „vânzarea pe ascuns”, la prețuri de nimic, a celor mai valoroase companii naționale. În lipsă de soluții reale pentru inflație, deficit sau dezvoltare, bătrânul securist inventează conspirații financiare pentru a capitaliza electoral pe seama fricilor românilor.
Într-o serie de declarații recente, Petrișor Peiu susține că Guvernul ar intenționa să vândă pachete de acțiuni ale companiilor de stat printr-un mecanism paralel, ocolind bursa, pentru a le oferi cu un discount foarte mare unor fonduri de investiții selectate arbitrar. Această afirmație este un amestec toxic de sâmburi de adevăr tehnic și minciuni sfruntate, menit să inducă în eroare publicul nefamiliarizat cu piața de capital. Ceea ce Peiu numește un mecanism paralel și obscur este, în realitate, o procedură financiară standard la nivel global, denumită plasament privat accelerat. Această procedură este perfect legală, transparentă și utilizată pe toate marile burse ale lumii, de la New York și Londra până la Frankfurt. Statul, sau orice alt acționar majoritar, o folosește atunci când dorește să vândă volume masive de acțiuni extrem de rapid, evitând astfel costurile uriașe și birocrația de luni de zile a unei oferte publice clasice. Nu este vorba despre nicio ocolire a bursei, ci despre un instrument specific și vital al piețelor de capital mature.
Pentru a-și construi scenariul apocaliptic, Peiu minte afirmând că acțiunile vor fi date pe nimic unor „băieți deștepți” aleși direct de politicieni. Realitatea economică îl contrazice flagrant. Orice vânzare a unui volum uriaș de acțiuni necesită o reducere față de prețul zilei, deoarece, dacă un acționar ar arunca brusc pe piață milioane de acțiuni, prețul s-ar prăbuși automat din cauza ofertei excesive. Acel pretins discount uriaș este, de fapt, prețul corect plătit marilor investitori pentru a absorbi șocul ofertei masive, iar procentul se stabilește prin licitație riguroasă între brokeri, nu din pixul Guvernului.
Mai mult, cumpărătorii din aceste plasamente private nu sunt entități obscure alese arbitrar, așa cum se sugerează în mod fals, ci investitori instituționali reglementați strict. În România, cei mai mari cumpărători în astfel de proceduri sunt chiar fondurile de pensii private din Pilonul II. Cu alte cuvinte, acțiunile statului ajung, indirect, tot în portofoliile a milioane de români care contribuie la pensie, consolidând astfel economiile cetățenilor.
Motivul pentru care Petrișor Peiu și ecosistemul AUR apelează la astfel de manipulări este simpla impotență politică. Neavând specialiști capabili să propună reforme structurale sau strategii de atragere a capitalului, aceștia recurg la resuscitarea traumei privatizărilor frauduloase din anii ’90. Folosind termeni precum vânzare pe ascuns sau cedarea avuției naționale, se încearcă transformarea unei tranzacții bursiere banale într-un act de trădare de țară. Aceasta este o tactică clasică de dezinformare, prin care un mecanism tehnic complex este demonizat pentru a genera panică. Românii merită dezbateri reale despre guvernanța și eficiența companiilor de stat, nu scenarii alarmiste livrate de personaje care folosesc spaima ca singur instrument politic pentru a ține în viață un discurs complet falimentar.
