Există multe moduri de a măsura teama, prudența sau așteptarea unei societăți. Unele se văd cu ocazia alegerilor electorale, altele în economii, dar cel mai sincer dintre toate se vede într-un loc banal: în coșul de cumpărături. Pentru că exact acolo, între conservele rămase pe raft, între hainele puse la loc și între carburantul cumpărat strict cât trebuie, se vede o țară care începe să strângă cureaua.
Noiembrie 2025 a fost una dintre acele luni în care România și-a redus în tăcere consumul. Cifrele au fost confirmate vineri de Institutul Național de Statistică. Instituția spune că vânzările din comerțul cu amănuntul (fără auto și moto) au scăzut în noiembrie 2025 cu 4,8% serie brută și 4,0% serie ajustată față de noiembrie 2024. „Volumul cifrei de afaceri din comerţul cu amănuntul, în funcţie de numărul de zile lucrătoare şi de sezonalitate, în luna noiembrie 2025, comparativ cu luna noiembrie 2024, a înregistrat o scădere, pe ansamblu, cu 4,0%, ca urmare a scăderilor înregistrate la vânzările de produse alimentare, băuturi şi tutun (-5,1%) şi la vânzările de produse nealimentare (-3,3%). Comerţul cu amănuntul al carburanţilor pentru autovehicule în magazine specializate a crescut cu 2,3%”, transmite INS.
O țară nu reduce consumul alimentar cu –5,1% (serie ajustată) din întâmplare. O face pentru că banii se duc în altă parte, încrederea scade, frica de viitor crește, iar prioritățile se restrâng.
Românii nu închid supermarketurile, dar încep să cântărească fiecare produs.
Anunțul Statisticii vine la câteva zile după ce EY România remarca același lucru. „Consumatorii români își ajustează comportamentele, reduc cheltuielile neesențiale și își concentrează bugetele pe produse și servicii esențiale”, arată EY Consumer Index România 2025.
Aproape 70% dintre respondenți indică creșterea costului vieții drept principala îngrijorare, urmată de evoluția economiei naționale (62%).
„Românii prioritizează esențialul și caută soluții eficiente, inclusiv prin reducerea risipei și orientarea către mărci private”, spune Georgiana Iancu, Lider Retail şi Produse de Consum la EY România.
Percepția inflației este generalizată: peste 90% dintre respondenți observă creșteri de prețuri la alimente și la costurile energetice ale gospodăriei, iar 84% la combustibil. În plus, fenomenul de „shrinkflation” este remarcat de 66% dintre participanți, amplificând presiunea asupra bugetelor personale.
Ca reacție:
48% intenționează să reducă bugetele pentru restaurante și mâncare la pachet (engl. takeaway);
reduceri substanțiale sunt planificate și pentru băuturi, snacks-uri și articole de modă sau sport.
În schimb, cheltuielile pentru alimentele de bază, produsele de uz casnic și îngrijirea personală rămân relativ stabile, arată semn că esențialul continuă să fie protejat, mai spune EY România.
Mai mult, într-o notă transmisă vineri investitorilor, economiștii BCR notează: „Consumul privat va rămâne redus, deoarece creșterea salariilor reale va rămâne negativă în prima jumătate a anului 2026. Indiferent de situație, am putea observa o oarecare îmbunătățire în a doua jumătate a anului. Încrederea consumatorilor a scăzut în decembrie și a rămas aproape de minimele istorice. Perspectivele economice viitoare ușor mai bune nu au putut compensa situația financiară mai slabă și intenția mai scăzută de achiziții majore. Consumatorii rămân excesiv de pesimiști, probabil din cauza majorărilor de taxe din vară și a inflației ridicate”.
Strânsul curelei se vede întâi în alimente
Reducerea consumului alimentar este întotdeauna un semnal roșu: nu vorbește despre austeritate impusă de guvern, ci despre austeritatea individuală, autoimpusă în milioane de bucătării.
Și când INS scrie sec: „Vânzările de produse alimentare, băuturi şi tutun au scăzut cu –5,1%”, în traducere, asta înseamnă: „Românii au început să reducă din ce este aproape imposibil de redus.” Este diferența dintre „nu îmi mai iau televizor nou” și „nu mai iau atât de des carne, băuturi sau produse premium”.
Nealimentarele confirmă schimbarea de comportament: Vânzările de produse nealimentare scad și ele cu –3,3% (serie ajustată). Aici intră: haine, mobilă, electronice, electrocasnice, obiecte pentru casă. Pe scurt, toate lucrurile pe care românii le cumpără când au încredere în viitor.
România își amână achizițiile. Își protejează lichiditatea. Strâng cureaua în tăcere.
Singura categorie care rezistă: carburanții. Aici INS notează o creștere de +2,3% (serie ajustată) față de anul anterior. Dar carburanții nu reprezintă optimism economic. Ei reprezintă costul minim al funcționării: navete la muncă, distribuție, livrări, transport logistic.
România poate să renunțe la tricouri și la televizoare, dar nu poate să își oprească mașinile.
Aceasta este diferența dintre consumul discreționar și consumul obligatoriu.
Unsprezece luni care spun mai mult decât o lună
Între 1 ianuarie și 30 noiembrie 2025, INS raportează că retailul crește cu doar +1,0% ajustat, dar cu un profil complet diferit:
alimente: –2,1%
nealimentare: +3,5%
carburanți: +2,9%
De ce sunt importante aceste date – și ce ne spun despre noi
Pentru un ochi neobișnuit cu statistica, procentele sunt banale. Pentru un ochi obișnuit, ele sunt psihologie de masă. Și iată de ce:
Strânsul curelei este primul simptom al temerii. În economie, există o secvență clasică: mai întâi oamenii renunță la lux, apoi oamenii renunță la confort. În cea de-a treia fază, oamenii reduc din strictul necesar. INS arată că România se află între 2 și 3.
INS oferă date înainte de a o face politicienii sau de a fi confirmate de crize. Crizele nu încep în PIB, ci în vânzările de alimente, în consumul de energie, în amânarea creditelor și în coșuri mai mici la supermarket. Datele lunare ale retailului sunt printre cele mai rapide radiografii ale societății.
Strânsul curelei afectează inflația, dobânzile și PIB-ul. Mai puțină cerere înseamnă mai puțină presiune pe prețuri, ceea ce pe cei din BNR nu poate decât să-i bucure, pentru că îi ajută în lupta cu scumpirile. Dar mai puțină cerere înseamnă și creștere economică mai slabă și dobânzi care (teoretic) ar putea coborî mai devreme.
INS este rareori citat în talk-show-uri, dar datele sale ajung la BNR, ajung la Ministerul Finanțelor, ajung la Eurostat, ajung în rapoartele FMI, CE sau OECD.
Cu alte cuvinte, cifrele aparent „plictisitoare” ale INS sunt matricea pe care se scrie politica economică a României.
De reținut: România nu este într-o panică economică. Este într-o defensivă economică.
Strânsul curelei este felul prin care populația încearcă să își protejeze viitorul la nivel individual, înainte ca statul să recunoască problemele la nivel macro.
Și în această economie tăcută, unde fiecare familie își face calculele în bucătărie, comunicatul INS devine un document care merită citit cu cea mai mare seriozitate.
