Rețeaua borfașilor iese la suprafață, acționează la unison pentru a bloca reforma sistemului de justiție
Ceea ce părea, până nu demult, o succesiune de episoade izolate s-a transformat într-un tablou limpede: o rețea bine sudată de interese a ieșit la suprafață și acționează sincronizat pentru a bloca orice tentativă reală de reformă a sistemului de justiție. Nu mai vorbim despre erori, neînțelegeri sau diferențe de opinie juridică, ci despre o strategie de apărare colectivă.
De la amânări suspecte și lipsă de cvorum, până la decizii contradictorii și interpretări „creative” ale legii, semnalele sunt clare. Când reforma începe să atingă nervii sensibili, pensii speciale, răspundere, evaluări reale, pierderea imunităților mascate, sistemul reacționează ca un organism unic. Judecători, politicieni, beneficiari direcți și intermediari instituționali se aliniază fără ezitare.
Justiția nu este apărată. Este baricadată.
România asistă la un spectacol cinic: cei care ani la rând au invocat independența justiției pentru a se proteja de orice formă de control folosesc acum exact această independență ca scut împotriva schimbării. Nu pentru a apăra legea, ci pentru a-și apăra pozițiile, avantajele și rețelele de influență.
Reforma justiției a devenit linia roșie pe care sistemul refuză să o accepte. Nu pentru că ar fi neconstituțională sau periculoasă pentru statul de drept, ci pentru că amenință direct mecanismul de impunitate construit cu grijă în ultimii 30 de ani. Un mecanism în care greșelile nu se plătesc, deciziile nu se explică, iar privilegiile sunt garantate pe viață.
Coerența reacțiilor spune totul. Aceiași actori care nu reușesc să cadă de acord asupra interesului public se regăsesc miraculos pe aceeași poziție când este vorba de blocarea reformelor. Același discurs, aceleași justificări, aceleași întârzieri. O solidaritate perfectă, dar nu cu cetățenii.
Pentru societate, mesajul este devastator. Milioane de români văd cum legea este flexibilă pentru cei de sus și implacabilă pentru cei de jos. Văd cum reforma este invocată în campanii, dar îngropată în instituții. Și încep să înțeleagă adevărul incomod: problema României nu este lipsa legilor, ci capturarea lor de către o rețea care refuză să piardă controlul.
Rețeaua borfașilor nu mai operează din umbră. A ieșit la suprafață, convinsă că poate bloca timpul, presiunea publică și schimbarea. Dar istoria arată un lucru simplu: atunci când sistemele încep să se apere atât de agresiv, nu o fac din forță, ci din frică. Iar frica este, de obicei, semnul că sfârșitul impunității se apropie.
