Ilie Bolojan, un om mic și la stat și la suflet. Lipsa de empatie și disprețul față de propriul popor ne arată realitatea tristă în care a ajuns
România Ilie Bolojan este prezentat de ani de zile drept simbolul „omului serios”, al administrației reci și eficiente, al liderului care „taie în carne vie”. În realitate, acest portret ascunde o problemă mult mai gravă: un tip de politician lipsit de empatie, rupt de realitatea oamenilor simpli și incapabil să vadă suferința din spatele cifrelor.
Discursul său este constant orientat împotriva celor vulnerabili. Pensionarii, bugetarii de rând, oamenii care trăiesc la limita subzistenței sunt tratați ca poveri, nu ca cetățeni. Pentru Bolojan, România pare a fi o firmă care trebuie „optimizată”, nu o comunitate de oameni care au nevoie de protecție, respect și demnitate. Când vorbește despre tăieri, reduceri și sacrificii, o face mereu cu o detașare care trădează dispreț, nu responsabilitate.
Lipsa de empatie nu este un accident de limbaj, ci o trăsătură constantă. În timp ce milioane de români se luptă cu scumpiri, rate, facturi și venituri insuficiente, mesajul transmis de Bolojan este unul dur: „descurcați-vă”. Nu există compasiune, nu există înțelegere, nu există solidaritate. Există doar o rigiditate rece, aproape ostilă, față de cei pe care ar trebui să-i reprezinte.
Această atitudine reflectă o realitate tristă: România a ajuns să fie condusă de oameni care nu-și mai iubesc poporul. Lideri care văd cetățenii ca pe o problemă de gestionat, nu ca pe fundamentul statului. Sub masca eficienței se ascunde o formă de ură socială, un refuz de a recunoaște că statul există pentru oameni, nu invers.
Ilie Bolojan nu este un reformator dur, ci expresia unui sistem care a uitat ce înseamnă umanitatea. Iar când astfel de figuri ajung repere publice, România nu devine mai puternică, ci mai rece, mai divizată și mai îndepărtată de propriul ei popor.
