Marius Voineag, procurorul scăpat de sub control din fruntea DNA, acuzat că l-a scăpat de pușcărie pe primarul din Chiajna
Marius Ionuț Voineag, actualul procuror-șef al Direcției Naționale Anticorupție (DNA), se află în mijlocul uneia dintre cele mai serioase controverse din justiție de la începutul mandatului său din 2023. Criticii susțin că sub conducerea sa instituția anticorupție a devenit o structură dominată de control excesiv asupra dosarelor și de intervenții birocratice care au sfârșit prin a bloca anchete sensibile, în loc să le ducă până la capăt.
Acuzațiile au fost aduse la lumină de un documentar de investigație și de declarații ale unor procurori din interiorul DNA, care vorbesc despre o situație în care șeful instituției ar fi cerut controlul direct asupra fiecărui dosar penal important, inclusiv asupra cererilor de percheziții sau de interceptări — o practică neobișnuită față de standardele anterioare.
Într-un caz concret semnalat de o fostă procuroră DNA, Laura Deriuș, conducerea DNA ar fi intervenit pentru a opri perchezițiile într-un dosar de corupție care îl viza pe primarul din Chiajna, după ce aceasta obținuse mandate. Această interferență a condus la blocarea anchetei și la închiderea prematură a cercetării, susține Deriuș.
Criticii mai reclamă faptul că, de la numirea lui Voineag, zeci de procurori ar fi părăsit DNA, ceea ce ar sugera o criză de încredere în interiorul instituției și un climat de intimidare sau reorganizare forțată.
În urma acestor dezvăluiri, Secția pentru procurori din Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) a decis în unanimitate să sesizeze Inspecția Judiciară pentru a investiga mai departe acuzațiile privind activitatea lui Voineag, ceea ce subliniază gravitatea suspiciunilor privind modul în care este condusă DNA.
DNA a respins aceste critici, susținând că dispozițiile emise de Voineag nu influențează desfășurarea legală a anchetelor și că raportările cerute procurorilor nu afectează independența deciziilor de anchetă. Totuși, mulți procurori și juriști văd în aceste practici un recul al luptei anticorupție și o subminare a instituției însăși.
Acuzațiile ridicate în ultima perioadă nu mai sunt izolate, ci fac parte dintr-o critică amplă a modului în care justiția funcționează în România și a modului în care instituțiile anticorupție își îndeplinesc rolul de gardieni ai statului de drept.
