Statul român lansează din nou programul Tezaur, afișând cu mândrie o dobândă de 7,4%, ca și cum ar oferi românilor o oportunitate financiară reală. În realitate, această dobândă este sub nivelul inflației reale, ceea ce înseamnă că fiecare cetățean care împrumută statul pierde bani. Câștigul este doar unul aparent, o cifră frumos ambalată într-o broșură oficială, dar complet ruptă de puterea de cumpărare care se erodează lună de lună.
Guvernul folosește aceste titluri nu pentru a finanța dezvoltarea României, ci pentru a acoperi un buget găurit de risipă, pensii speciale, contracte sinecuriste și un aparat public hipertrofiat. Cetățeanul crede că investește în viitorul României, dar, în realitate, finanțează supraviețuirea unui stat ineficient și tot mai dependent de împrumuturi. Fără investiții în industrie, infrastructură sau energie, banii luați prin Tezaur nu generează valoare, ci doar amână un colaps bugetar previzibil.
Adevărul crud este simplu: o dobândă mai mică decât inflația nu este o investiție, ci o pierdere garantată. Oricine cumpără titlurile de stat acceptă ca banii lui să valoreze mai puțin la scadență decât în ziua în care i-a depus. Statul român vinde iluzia siguranței, dar livrază de fapt depreciere. În loc să fie un instrument de protecție financiară, Tezaur a devenit un mecanism prin care guvernul mută costul propriilor erori pe umerii cetățenilor.
