Ne vom salva ca nație când vom prefera înțelepciunea în locul vicleniei

România va ieși din cercul vicios al crizelor doar atunci când societatea va începe să aleagă limpede: înțelepciunea în locul vicleniei, caracterul în locul improvizației, responsabilitatea în locul scurtăturilor, educația în locul superficialității. Mentalitatea nu se schimbă prin discursuri, ci printr-o igienă morală colectivă: renunțarea la reflexele moștenite și formarea unei generații care să nu mai confunde istețimea cu șmecheria și inteligența cu manipularea.
Schimbarea nu se va produce într-un an sau doi. Ea vine lent, în 10–15 ani, odată cu maturizarea unui alt tip de cetățean — crescut într-un mediu curat, cu modele sănătoase, cu respect pentru adevăr și muncă, nu pentru viclenie și întreținerea haosului moral. Când vom schimba reperele, se va schimba și țara.
Istoria ne arată că națiunea română se trezește atunci când pare mai căzută. Prăbușirea militară din 1916–1917, cauzată de decizii politice mediocre, nu a zdrobit poporul, ci l-a trezit. În doar doi ani, românii au demonstrat că adevărata putere nu stă în politicieni, ci în unitatea unei națiuni hotărâte. Marea Unire din 1918 nu a fost opera clasei politice, ci expresia unui popor lucid, harnic și solidar, care a ridicat țara acolo unde conducătorii nu au reușit. Acea trezire colectivă rămâne dovada că renunțarea la viclenie și întoarcerea la înțelepciune poate transforma destinul unei națiuni.
O națiune se salvează atunci când virtuțile devin regulă, iar viciile devin rușine.