Marius Lulea: „O națiune nu prosperă prin resurse, ci prin oameni educați care știu să le transforme”
Resursele materiale nu asigură bunăstarea unei națiuni. O spune limpede Marius Lulea, care subliniază că prosperitatea reală se construiește exclusiv pe calitatea resursei umane: educație, cercetare, tehnologii avansate, empatie socială și respect față de cei vulnerabili. O societate în care omul este bine format, responsabil și solidar poate genera progres indiferent de cât de sărace sunt resursele naturale.
Exemplele internaționale sunt clare. Japonia, Coreea de Sud, Olanda – state aproape lipsite de resurse naturale, dar care au construit sisteme educaționale și tehnologice de vârf și au devenit lideri globali. În schimb, numeroase țări bogate în petrol, gaze sau minereuri rămân blocate în sărăcie și instabilitate. Specialiștii numesc acest paradox „blestemul resurselor”: atunci când ai prea mult, nu mai investești în oameni și îți pierzi capacitatea de a inova.
România are suficiente resurse pentru a construi lanțuri integrate de producție, însă marea întrebare este ce dorim să producem pentru a fi relevanți în economia mondială. Dincolo de agricultură și construcții, trebuie să definim produse cu valoare adăugată mare. Petrolul nu trebuie ars ca să încălzim case, ci transformat în componente plastice și apoi în autoturisme. Gazul trebuie să meargă spre industria îngrășămintelor, de unde se dezvoltă agricultura, zootehnia și industria alimentară. În loc să importăm masiv hrană – semn al unei economii slabe – trebuie să acoperim complet consumul intern și să exportăm excedentul.
Lanțurile integrate sunt cheia: fiecare resursă trebuie dusă până la cel mai înalt nivel de prelucrare. Dar acest lucru nu se face fără oameni formați, fără educație reală și fără o cultură a competenței. „O națiune nu prosperă prin resurse, ci prin oameni educați care știu să le transforme” – mesajul pe care Lulea îl repetă constant.
În privința productivității marginale a muncii, Lulea pune problema direct: ce facem cu românii? Avem puțini salariați în raport cu media europeană, iar fiecare oră de muncă este prețioasă. Investim energia lor în tehnologii avansate, cipuri și automatizări? Or îi trimitem în munci grele, cu valoare adăugată minimă? Într-o economie cu resursă umană limitată, fiecare român trebuie să genereze maximum de valoare. Fără educație, cercetare și inovație integrate în munca fiecăruia, rămânem o economie săracă, care își consumă oamenii în loc să îi valorifice.
