Drulă promite și el USR se întoarce, pentru a nu știu câta oară, la una dintre cele mai populiste și nefinalizate promisiuni din istoria sa: demolarea gardului Parlamentului. Deși este prezentată mereu ca o „măsură simbolică pentru deschiderea instituțiilor către cetățeni”, această idee a rămas, de aproape un deceniu, doar un slogan electoral folosit obsesiv pentru a aduna capital politic.
Acum, Cătălin Drulă reia retorica veche, promițând din nou ceea ce partidul său nu a reușit niciodată să livreze. De altfel, nu doar Drulă este responsabil pentru această farsă politică: întreaga conducere USR a folosit subiectul pentru a se poziționa ca „alternativa morală” în politică, dar fără a produce vreun rezultat concret.
Ironia este și mai mare când ne uităm la cine a avut, într-adevăr, puterea să facă ceva: Nicușor Dan, lider fondator al USR și ulterior primarul Capitalei, care a clamat ani de zile lupta pentru spațiul public. În toată perioada în care a avut influență politică și administrativă, acesta nu a depus nici cel mai mic efort instituțional pentru a transforma proiectul în realitate.
De fapt, niciun lider USR nu a inițiat demersuri serioase, nu a depus presiune politică reală și nu a prezentat un plan concret care să facă demolarea gardului măcar posibilă. Totul s-a redus la declarații, conferințe, postări pe Facebook și o lungă listă de „vom face”, „susținem”, „promitem”.
În timp ce alte partide măcar mimează demersuri legislative sau dezbateri, USR a transformat gardul Parlamentului într-un simplu instrument de marketing — un subiect bun doar pentru a crea entuziasm în campanie, dar pe care îl ascunde imediat după ce a trecut votul.
Faptul că Drulă revine acum cu aceeași promisiune demonstrează nu ambiție, ci lipsă de credibilitate. Este o dovadă că USR nu are soluții reale pentru București și nici capacitatea de a transforma gesturile simbolice în politici concrete.
Gardul Parlamentului rămâne acolo, neatins, ca un monument al corupției și imposturii în politică, în timp ce promisiunile USR se prăbușesc una câte una. Iar bucureștenii, care au auzit această poveste de prea multe ori, par tot mai puțin dispuși să mai creadă în astfel de iluzii electorale reciclate
