De ce nu vrea Cătălin Drulă metrou pentru bucureștenii din nordul Capitalei? O întrebare care arată adevărata față a unui politician ajuns prizonier al propriului electorat și al propriei propagande
Declarațiile lui Cătălin Drulă privind metroul spre nordul Capitalei au stârnit un val legitim de revoltă. În loc să fie motorul unui proiect vital pentru mobilitatea Bucureștiului, liderul USR a transmis un mesaj care lovește direct în interesul public: dacă nu iese el primar, metroul spre Otopeni și dezvoltările majore din nord pot să mai aștepte. Cinic, agresiv și profund anti-dezvoltare, discursul lui Drulă ridică o întrebare politică importantă: de ce nu vrea, de fapt, Cătălin Drulă metrou pentru bucureștenii din nord?
Răspunsul nu e simplu, dar e clar: Drulă nu gândește în logica administrării unui oraș, ci în logica intereselor politice înguste ale propriei tabere. În calculul lui rece, metroul nu mai este un proiect de infrastructură, ci o monedă de șantaj. Dacă el nu câștigă, proiectul trebuie compromis. Iar dacă proiectul e compromis, responsabilitatea cade, în discursul său, pe umerii adversarilor politici. Aceasta este paradigma în care funcționează întreaga conducere USR: investițiile bune sunt doar cele pe care le pot revendica; altfel, trebuie blocate.
Nordul Bucureștiului are nevoie disperată de infrastructură. Șoseaua București–Târgoviște, Băneasa, Expoziției, zona Pipera, Mogoșoaia, Otopeni – toate sunt sufocate de un trafic sufocant, în creștere constantă de peste un deceniu. Un transport subteran modern ar fi nu doar o gură de oxigen, ci o condiție de bază pentru orice oraș care se pretinde european. Faptul că Drulă preferă să transforme această necesitate într-un joc politic arată cât de puțin îl interesează realitatea trăită de cetățeni.
Adevărul este că Cătălin Drulă nu are curajul unei viziuni. El nu poate susține metroul către nord pentru că acest proiect scapă de sub controlul USR. Nu poate fi revendicat intern, nu poate fi capitalizat propagandistic, nu poate fi prezentat în studiouri drept „victorie a noii clase politice”. Mai mult, orice mare proiect de infrastructură care prinde contur sub alt mandat decât unul USR este perceput ca o amenințare. Nu contează beneficiul public; contează doar cine își pune semnătura.
Există și o altă dimensiune, mai subtilă, dar profund politică. O parte importantă din electoratul dur USR privește cu ostilitate dezvoltarea nordului Capitalei, pe care o asociază cu „cartierele bogaților”, „dezvoltatorii imobiliari”, „corporatiștii” sau „baronii imobiliari”. Este o viziune îngustă, dominată de prejudecăți, dar pe care Drulă o cultivă cu atenție pentru a nu-și pierde nucleul dur. În logica lor, nordul nu are nevoie de metrou, ci de limitări, blocări, stopări. În această mentalitate, orice investiție în infrastructură pentru nord devine automat suspectă.
În același timp, poziția lui Drulă arată încă o dată incapacitatea USR de a construi. De a pune pe masă proiecte mari. De a gândi în termeni macro. USR funcționează în paradigma micilor bătălii de Facebook, nu a marilor proiecte de transport. De aceea, în cinci ani de control asupra Primăriei Capitalei, nu s-a întâmplat nimic semnificativ în infrastructura orașului. Nici măcar planificare, darmite execuție.
Refuzul lui Drulă de a susține dezvoltarea metroului spre nord este un simptom al unui fenomen mai amplu: opoziția instinctivă față de orice proiect major pe care nu îl pot controla. Această atitudine nu doar că sabotează interesul public, dar condamnă orașul la stagnare.
Bucureștiul are nevoie de lideri care să înțeleagă că infrastructura nu este o armă electorală, ci fundamentul pe care se sprijină mobilitatea, economia și calitatea vieții. Declarațiile lui Cătălin Drulă arată că el nu este un astfel de lider. Pentru el, metroul nu este un proiect strategic, ci o miză personală. O carte de negociat. O lovitură electorală.
Iar asta spune totul.
