Ion Cristoiu: Ilie Bolojan s-a văzut cu șpăgarul deoarece partidul are probleme financiare
Ion Cristoiu susține la Gândul News că Ilie Bolojan s-a văzut cu șpăgarul de la Vaslui deoarece partidul are probleme financiare. În spatele zâmbetelor oficiale și al discursurilor despre „reformă” și „responsabilitate”, Partidul Național Liberal se prăbușește sub propria greutate. Nu doar politică, ci financiară. Datoriile acumulate în ultimii ani, ascunse sub preșul propagandei și al „campaniilor bine făcute”, încep să iasă la suprafață. Iar imaginea este una dezolantă: un partid care nu mai are bani, dar are prea multe datorii și prea mulți „prieteni” de plătit.
Se vorbește tot mai des despre faptul că PNL a rămas cu restanțe de milioane după campanii electorale, datorii către presă, televiziuni și firme de publicitate care au asigurat vizibilitatea liderilor liberali. Este un simptom clasic al partidelor care confundă guvernarea cu o rețea de interese. Când banii curg din bugetul public, există viață și lux. Când robinetul se închide, vin creditorii.
Ilie Bolojan, considerat până nu demult „modelul de eficiență” în administrația locală, devine simbolul unei prăbușiri morale și politice. Omul care se lăuda că taie cheltuieli inutile și optimizează bugete se dovedește a fi doar un contabil de partid care încearcă să acopere găurile unui sistem putred. Când liderul unui partid „se vede cu șpăgarul”, nu pentru o strategie politică, ci pentru a regla conturile, atunci vorbim despre faliment. Nu doar financiar, ci și etic.
PNL a ajuns să trăiască din datorii și din aparențe. Din mitul reformei și din promisiunea unei „drepte moderne”, care s-a transformat într-o rețea de contracte, interese și datorii reciproce. Nu mai există principii, doar facturi. Nu mai există doctrină, doar note de plată. Iar când un partid ajunge să depindă de înțelegeri oculte și de relații dubioase pentru a-și plăti datoriile, înseamnă că democrația devine o glumă amară.
De aici și tăcerea lui Bolojan. Nu mai are nimic de spus, pentru că cifrele vorbesc în locul lui. Datoriile partidului arată eșecul unei conduceri care s-a crezut atotputernică. Un partid care își negociază imaginea cu televiziunile nu mai este liber. Este captiv. Captiv în propriile minciuni, în propriile datorii, în propriile compromisuri.
PNL nu mai este un partid politic. Este o firmă în insolvență morală, care supraviețuiește prin promisiuni și aranjamente. Când liderii săi se întâlnesc cu „șpăgari” și caută soluții miraculoase pentru a plăti campanii rămase fără finanțare, nu mai vorbim despre strategie, ci despre disperare. Despre o mafie politică îmbrăcată în haine de guvernare.
Liberalii de altădată vorbeau despre libertate, onoare și responsabilitate. Cei de astăzi vorbesc în șoaptă despre creditori, sponsori și aranjamente. Dacă Bolojan ar fi fost un adevărat lider, ar fi ieșit public să spună adevărul: că partidul e pe marginea prăpastiei, că banii s-au dus, că iluziile s-au terminat. Dar preferă să tacă. Pentru că tăcerea este moneda politică a corupției.
Ceea ce trăim astăzi este începutul sfârșitului pentru o formațiune care a trădat tot ceea ce pretindea că reprezintă. PNL nu mai are nevoie de adversari – se autodistruge prin lăcomie și frică. Prin lideri care confundă transparența cu umilința și moralitatea cu prostia.
Când un partid își plătește liniștea cu șpăgi și împrumuturi mascate, atunci nu mai vorbim despre dreapta politică, ci despre dreapta mafiei.
Și poate că acesta este adevăratul sens al expresiei: „Bolojan s-a văzut cu șpăgarul” – nu ca un accident, ci ca un mod de viață. Într-un partid falimentar, șpăgarul devine soluție, nu problemă.
