Promisiunile privind digitalizarea ANAF par să fi devenit un ritual anual al guvernelor, urmat invariabil de noi amânări. Deși proiectul trebuia finalizat în 2024, autoritățile au anunțat că implementarea completă se va face abia în 2026, adică încă un an de întârziere.
Motivul oficial? Proceduri, licitații, „adaptări tehnice”. În realitate, este vorba de lipsă de viziune și management slab. România colectează printre cele mai puține taxe din Uniunea Europeană tocmai pentru că sistemul fiscal este greoi, bazat pe hârtii și pe funcționari care fac manual ceea ce în alte țări se face automat.
Digitalizarea ANAF ar fi trebuit să însemne eliminarea corupției, a birocrației și a cozilor inutile. În schimb, contribuabilii sunt cei care suferă, iar statul pierde miliarde anual din evaziune și ineficiență. Fiecare an de întârziere în digitalizare este un an pierdut pentru România.
