România comemorează azi cea mai negată zi din perioada post-decembristă. 10 ani de la Colectiv
La un deceniu de la tragedia din Clubul Colectiv, România încă se luptă cu aceleași lipsuri, aceeași indiferență instituțională și aceeași realitate dureroasă: viața cetățeanului nu este o prioritate. Legile au fost relaxate, controalele diminuate, iar tragedia care a îndoliat o țară pare, pentru autorități, doar o notă de subsol birocratică. În timp ce părinții aprind lumânări, statul își continuă nestingherit nepăsarea.
Astăzi, România își pleacă fruntea în fața celei mai grele amintiri post-decembriste: incendiul din Colectiv. O rană care nu s-a vindecat, un strigăt mut al familiilor care și-au pierdut copiii, prietenii, viitorul. 64 de vieți au fost curmate într-un spațiu ce ar fi trebuit să fie sigur, sub privirea oarbă a unor instituții care au preferat să privească în altă parte. Durerea lor este încă vie, iar întrebarea „de ce?” rămâne fără răspuns.
Ironia tragică este că, în 2024, Clubul Colectiv nu ar mai fi obligat să dețină autorizație de securitate la incendiu. Legile s-au schimbat, barierele s-au relaxat, iar birocrația – considerată „o piedică” – a fost înlăturată. Autoritățile justifică această realitate prin necesitatea „dezvoltării unor proiecte”. Dar ce proiect este mai important decât siguranța? Ce justificare cântărește mai greu în fața fotografiilor atârnate pe gardurile cimitirului?
Între timp, în Centrul Vechi al Capitalei doar unul din cinci localuri este sigur din punct de vedere al riscului de incendiu. Restul funcționează precum o bombă cu ceas, la vedere. Spitale neautorizate, școli vulnerabile, spații culturale neprotejate. Aceleași instituții care au promis reformă refuză astăzi să ofere date concrete, invocând „volum prea mare de muncă”. Așa am ajuns ca, în loc să prevenim, să sperăm că norocul va ține cu noi.
Trist este că noile generații, prea mici atunci pentru a înțelege tragedia, calcă acum pragul cluburilor cu aceeași încredere oarbă în stat. Unii cred naiv că controalele există, alții simt că nimic nu s-a schimbat cu adevărat. Și poate că au dreptate. Pentru că legi abandonate în sertare și instituții care se ascund după paragrafe nu pot salva vieți. Pot doar să prelungească nepăsarea.
Astăzi nu comemorăm doar victimele. Comemorăm promisiuni încălcate, lipsă de transparență și tăcerea apăsătoare a celor responsabili. Colectiv nu este doar o tragedie, este un avertisment. Iar până când autoritățile vor înțelege că siguranța nu este negociabilă, flăcările acelei nopți vor continua să ardă invizibil, în fiecare spațiu neautorizat, în fiecare semnal ignorat, în fiecare lacrimă aprinsă în octombrie. România nu poate uita ceea ce statul refuză să învețe.
