Guvernanții se laudă cu programul SAFE, prin care România urmează să primească 17 miliarde de euro pentru achiziții de armament. Însă ceea ce nu spun este că acești bani nu vin gratuit, ci sub formă de credit. Un credit pe care românii îl vor rambursa ani de zile, cu dobânzi uriașe, fără ca țara să rămână cu ceva concret în schimb.
Din punct de vedere economic, SAFE este o schemă prin care România ia bani astăzi și îi trimite mâine către producătorii externi de armament. Nu se creează locuri de muncă, nu se ridică fabrici, nu se modernizează infrastructura. Practic, banii intră și ies imediat, iar ceea ce rămâne este doar datoria publică, și așa împovărătoare.
România are nevoie de pace, nu de arme cumpărate pe datorie. Cetățenii nu cer rachete și tancuri, ci apă potabilă, drumuri decente, canalizare, școli și spitale funcționale. Adevărata siguranță națională vine din bunăstare, din investiții în oameni și în infrastructură, nu dintr-o notă de plată de 17 miliarde de euro pentru echipamente militare care aduc zero beneficii economice.
În plus, creșterea datoriei publice cu aproape 10% înseamnă că România va fi percepută ca un stat și mai riscant de către piețele financiare. Următoarele împrumuturi vor fi mai scumpe, dobânzile mai ridicate, iar presiunea pe buget și mai mare. Practic, SAFE nu aduce siguranță, ci vulnerabilitate economică și un viitor îngreunat pentru generațiile următoare.
Concluzia este simplă: SAFE este o țeapă pentru România. Banii nu construiesc nimic aici, nu aduc dezvoltare, ci doar cresc datoria și îngroașă profiturile companiilor de armament. România devine astfel client captiv, iar poporul plătește nota de plată pentru o schemă financiară gândită în afara granițelor.
