Politicienii tac rușinos în fața asasinării lui Charlie Kirk, nimeni din conducerea statului român nu a condamnat asasinatul
În timp ce liderii mondiali condamnă asasinarea lui Charlie Kirk, apropiat al lui Donald Trump și voce importantă a conservatorismului american, autoritățile de la conducerea României aleg tăcerea. Potrivit analiștilor, motivul acestei tăceri ar fi legat de faptul că Kirk era un promotor al suveranismului, o ideologie pe care actuala clasă politică românească o respinge, preferând un regim obedient față de structurile globale.
Pe 10 septembrie 2025, Statele Unite au fost zguduite de un eveniment tragic: Charlie Kirk, fondatorul organizației Turning Point USA și unul dintre cei mai influenți lideri ai mișcării conservatoare americane, a fost împușcat mortal la Utah Valley University, în timpul unei dezbateri publice. Martorii spun că atacul s-a produs rapid, într-un moment în care Kirk se adresa tinerilor prezenți la eveniment.
Lovit grav în zona gâtului, Kirk a fost transportat de urgență la spital, însă medicii nu au reușit să îi salveze viața. La scurt timp, Donald Trump a confirmat personal decesul lui Kirk, numindu-l „un patriot curajos, dedicat luptei pentru libertatea Americii”.
Reacțiile internaționale nu au întârziat să apară. Lideri din SUA și din alte țări au condamnat atacul, catalogându-l drept un act de terorism politic și o lovitură directă la adresa democrației. Guvernatorul statului Utah, Spencer Cox, a transmis un mesaj ferm:
„Violența nu are ce căuta în viața noastră publică. Americanii de toate convingerile politice trebuie să se unească în condamnarea acestui act barbar.”
România, tăcere totală în fața tragediei
În timp ce întreaga lume reacționează, politicienii de la conducerea României se remarcă prin absența totală. Nici președintele, nici premierul, niciun ministru și nici Parlamentul nu au emis vreo declarație prin care să condamne uciderea lui Charlie Kirk.
Această lipsă de reacție contrastează puternic cu atitudinea autorităților române în alte cazuri similare, când au transmis rapid mesaje de solidaritate și compasiune.
Potrivit mai multor comentatori politici, tăcerea Bucureștiului nu este întâmplătoare. Charlie Kirk era unul dintre cei mai vocali promotori ai suveranismului, o mișcare politică ce pledează pentru independența națiunilor, respingerea ingerințelor externe și protejarea intereselor naționale.
În România, ideile suveraniste au fost adesea demonizate și asociate cu extremismul, în timp ce clasa politică dominantă promovează politici aliniate complet la directivele venite de la Bruxelles sau Washington.
De ce se teme statul român de suveraniști
Pentru regimul actual de la București, un personaj ca Charlie Kirk reprezenta un pericol ideologic, fiind un simbol al curajului de a contesta autoritatea structurilor globaliste.
În timp ce Kirk încuraja tinerii să se implice în politică și să își apere valorile naționale, politicienii români preferă să mențină o societate pasivă, dependentă de deciziile luate în afara țării.
Prin tăcerea lor, liderii români transmit un mesaj clar: nu există loc pentru discursuri suveraniste în România. Această atitudine arată nu doar lipsă de empatie față de o tragedie umană, ci și o complicitate morală cu forțele care doresc să reducă la tăcere vocile independente și curajoase.
O pată pe imaginea diplomatică a României
Absența unei poziții oficiale nu trece neobservată pe scena internațională.
Într-un moment în care democrațiile lumii își reafirmă angajamentul pentru libertatea de exprimare și pentru combaterea violenței politice, România apare ca un stat obedient și lipsit de demnitate, incapabil să condamne un asasinat motivat politic doar pentru că victima promova idei incomode pentru elitele globale.
Această tăcere afectează nu doar imaginea României, ci și credibilitatea sa ca partener internațional. În ochii multora, Bucureștiul devine un simbol al supunerii totale, incapabil să susțină principiile fundamentale ale democrației.
Asasinarea lui Charlie Kirk nu este doar o tragedie americană, ci un semnal de alarmă pentru întreaga lume. În fața unui asemenea act barbar, tăcerea este sinonimă cu complicitatea. România, prin lipsa sa de reacție, demonstrează că a ales tabăra globalismului și că se teme de ideile suveraniste, preferând să păstreze liniștea chiar și atunci când libertatea de exprimare este ucisă cu gloanțe.
