Pe marginea unei autostrăzi blocate de revolta celor care muncesc din greu, un român simplu a rostit cu lacrimi în ochi: „Ne-au luat tot. Ne-au mai rămas libertatea și speranța.” O frază care spune totul despre starea unei națiuni ajunse la limită.
Oamenii nu mai protestează pentru mofturi. Protestează pentru viață. Pentru demnitate. Pentru dreptul de a trăi din munca lor, fără să fie storși de taxe, amenințați de instituții sau manipulați de televiziuni plătite din banii lor.
Românii nu mai suportă aroganța politicienilor care se ascund în birouri luxoase, în timp ce poporul fierbe în sărăcie și umilință. Nu mai acceptă ordinele primite de sus, de la Bruxelles sau din alte capitale străine. Nu mai vor să fie o colonie.
Într-o țară în care dreptatea pare pierdută, în care jandarmeria e trimisă peste oameni ca în vremuri întunecate, rămâne ceva ce niciun regim nu poate distruge: curajul de a spune adevărul și speranța că mâine poate fi mai bine.
Astăzi, românii au dovedit că nu sunt învinși.
