Ironia mușcă adânc în Bucureștiul „reformat” de Nicușor Dan. Tinerii care au stat la coadă la urne, cu speranța că votează un om al schimbării, un independent curat, un matematician onest care nu va face compromisuri, se trezesc acum loviți direct în buzunar: bursele lor sunt tăiate sau întârziate, iar universitățile intră în austeritate.
Este forma supremă de trădare: să lovești exact în cei care te-au susținut, în studenții care au pus umărul, metaforic și literal, la victoria ta. În loc să primească sprijin și recunoaștere, tinerii primesc tăieri, promisiuni încălcate și explicații sterile.
În campanie, Nicușor promitea că va sprijini educația, cercetarea, universitățile. Acum, când trebuie să arate unde îi sunt valorile, alege să lovească exact în baza lui electorală. Ce să mai zicem de promisiunea că nu va crește TVA-ul? Minciună. Ce să mai zicem de angajamentele față de tineri? Ipocrizie.
Dar poate că aici este adevărul dur: votul studenților a fost folosit, nu respectat. Nicușor Dan nu e altceva decât încă un politician care, odată ajuns sus, uită de jos. Și asta doare cel mai tare.
