România, fruntașă la scumpiri: al treilea cel mai mare preț la energia electrică din Europa. Statul plătește lent, dar încasează scump
Ultimele date publicate de Comisia Europeană arată că România a avut, în primul trimestru din 2025, al treilea cel mai mare preț angro la energia electrică din întreaga Uniune Europeană. Cu 148,3 euro/MWh, România depășește cu aproape 50% media UE. În timp ce alte state reduc diferențele, România pare condamnată la prețuri ridicate, din cauza lipsei de investiții, a suprataxării haotice și a unei administrații care se mișcă greu, dar încasează rapid.
Într-un clasament pe care niciun consumator nu și-l dorește, România ocupă poziția a treia în Uniunea Europeană la prețul energiei electrice pe piața angro, după Ungaria și Irlanda. Conform datelor Comisiei Europene, prețul mediu pentru energia electrică cu livrare bandă a ajuns la 148,3 euro/MWh în primul trimestru al acestui an. Este cu aproape 50% peste media Uniunii și dovedește încă o dată că România nu doar că nu-și poate proteja cetățenii, dar nici nu reușește să se alinieze la politicile energetice europene.
Diferențele față de statele occidentale s-au accentuat. Dacă altădată diferența de preț față de Germania era de 15 euro/MWh, acum aceasta aproape s-a dublat. În timp ce alte țări își eficientizează sistemele și reduc costurile, România stă în continuare cu o infrastructură învechită, interconectări slabe cu restul Europei și o capacitate de producție tot mai insuficientă. Deși vremea rece din februarie și creșterea prețului gazelor au influențat situația regională, România suferă din cauze interne cronice: lipsă de investiții, management defectuos și decizii politice incoerente.
Pe lângă incapacitatea de a asigura o piață competitivă și stabilă, statul continuă să aplice suprataxarea de 80% pe orice preț de vânzare peste 400 de lei/MWh – o politică care descurajează investițiile și destabilizează producătorii. În paralel, Guvernul a menținut artificial prețurile pentru populație prin plafonare, fără să achite diferențele către furnizori. Astăzi, restanțele statului către aceștia se ridică la aproximativ 7 miliarde de lei. În loc să susțină un sistem energetic sănătos, statul devine un client rău-platnic care cere prețuri mici pentru populație, dar blochează compensările către firmele private.
Iar de la 1 iulie, prețurile s-au liberalizat complet. Românii nu mai beneficiază de protecție prin plafonare, iar facturile urmează direct logica impusă de piețele haotice, unde România e printre cele mai scumpe. Statul a renunțat la mască, dar a lăsat sistemul fără garanții și cetățeanul fără scut. Lipsa de reacție, tergiversările birocratice și politica fiscală agresivă pun presiune pe tot lanțul energetic, în timp ce consumatorii finali vor plăti, la propriu, factura incompetenței.
În loc să investească în extinderea capacităților de producție, în modernizarea rețelelor și în creșterea interconectării cu restul UE, România preferă să rămână captivă în propriile blocaje. Administrația energetică pare încremenită în același tipar: reglementează arbitrar, taxează excesiv și plătește cu întârziere. Iar în tot acest timp, românii privesc cum energia devine un lux, într-o țară care ar trebui să fie furnizor regional, nu client de avarie al crizelor europene.
