În România contemporană, antreprenorii locali sunt văzuți ca dușmani de către un regim „patocratic”, care mărește impozitele și taxaază dur dividendele. „Creșterea impozitului pe dividende de trei ori în ultimii patru ani, de la 5% la 16%, reflectă disprețul profund față de antreprenoriatul local.” Această abordare nu pedepsește doar indivizi, ci descurajează investiția, munca și formarea unei economii puternice.
Cu aproape un milion de antreprenori, majoritatea la scară redusă, România strânge capital dar nu îl lasă să înflorească. „România este menținută într-un model economic de subzistență, în care antreprenorii nu sunt lăsați să acumuleze capital, să crească și să devină actori relevanți.” Fiecare încercare serioasă de scalare e sugrumată de birocrație și fiscalitate agresivă, menținând economia fragmentată și dependentă.
Este timpul să recunoaștem realitatea: „România funcționează ca o economie extractivă, în care instituțiile sunt controlate de o elită care folosește puterea politică pentru a extrage resurse de la majoritatea muncitoare.” Lipsa unei viziuni de stat, creșterea presiunii fiscale și instituțiile partizane îi lasă pe micii întreprinzători fără resurse și fără încredere în viitor.
Un plan național coerent este esențial: trebuie să fie sprijinită apariția unor „chaeboluri românești” – conglomerate solide, competitive internațional, capabile să genereze valută prin exporturi. Fără ele, economia rămâne fragilă și necompetitivă.
Totodată, România are nevoie urgentă de un fond de investiții național, independent politic și administrat profesionist. Acesta trebuie să devină un instrument economic strategic – atât în interiorul țării, pentru sprijinirea firmelor românești, cât și pe plan extern, ca vehicul de penetrare a piețelor internaționale.
Astăzi, dacă emiți o factură de 100 de lei și ai angajați, aproape 50 de lei ajung la stat, iar acționarul rămâne cu cel mult 10 lei. Nu putem construi o națiune prosperă pedepsind exact pe cei care creează valoare.
