Curtea Constituțională a fost gândită, în teorie, ca gardianul democrației, instituția supremă care apără legea fundamentală de abuzurile politice. În realitate, a devenit o anexă a sistemului corupt, un bastion al rețelelor de influență, al pilelor și al intereselor obscure. Nu mai decide în numele poporului, ci în favoarea celor care i-au numit acolo.
Cum s-a ajuns aici? Simplu. Prin complicitate și trafic de influență. Membrii CCR nu sunt aleși pe criterii de competență sau integritate, ci pe baza apartenenței la clicile politice. PSD, PNL, chiar și USR, toate partidele care au avut acces la putere și-au împărțit locurile ca pe niște sinecuri. Cei numiți acolo nu răspund în fața cetățenilor, ci în fața celor care i-au pus în funcție. Iar când e nevoie, dau „deciziile” care trebuie. Legile Justiției? Pensiile speciale? Referendumul din 2009? Totul se interpretează convenabil, ca să nu se atingă sistemul.
CCR a devenit un scut al imunității pentru clasa politică. De la blocarea reformelor esențiale până la sabotarea voinței populare, instituția s-a transformat într-un mecanism de conservare a puterii pentru grupurile mafiote din administrație și din partide. Când poporul cerea dreptate, CCR explica doct că nu se poate. Când funcționarii privilegiați riscau să piardă pensii speciale, CCR găsea rapid „neconstituționalitatea”. Totul sub aparența legalității.
Azi, nu mai avem nevoie de revoluții ca să scăpăm de corupți. Dar avem nevoie urgentă de curățenie în instituțiile fundamentale ale statului. Iar CCR ar trebui să fie prima. Pentru că, atâta timp cât o mână de oameni, numiți politic, pot întoarce voința a milioane de cetățeni, nu mai vorbim de democrație. Vorbim de o dictatură mascată, în care Constituția e interpretată nu pentru popor, ci împotriva lui.
