A fost suficient un gest – sărutul simbolic dintre Marcel Ciolacu și Ionuț Moșteanu – ca să înțeleagă toată România ceea ce politicienii încearcă să ascundă: PSD și USR joacă în aceeași piesă. Aparent adversari, în realitate aliați de culise, uniți de interese, nu de principii.
USR s-a născut din promisiunea anti-sistem, dar a ajuns să îmbrățișeze exact sistemul pe care îl contesta. Iar Ciolacu, marele „lider de stânga”, n-a avut nicio reținere să își arate simpatiile față de foștii „protestatari” deveniți parteneri de compromis.
Nu mai e nicio îndoială: frăția PSD–USR există, chiar dacă e mascată de scandaluri în direct și discursuri teatrale. Sub masca opoziției se ascunde un parteneriat de oportunism, unde împărțirea funcțiilor e mai importantă decât soarta românilor.
Românii au fost păcăliți încă o dată. Ce vedem azi e dovada supremă că nu mai există diferențe între vechiul și noul sistem. Doar figuranți care-și dau mâna în spatele cortinei, în timp ce țara se afundă în taxe, birocrație și sărăcie.
