O nouă manevră financiară a trecut aproape neobservată: Hidroelectrica, cea mai profitabilă companie de stat din România, a fost forțată să-și plaseze 1,7 miliarde de lei la Exim Banca Românească, la o dobândă de 6,2% pe an. Pe hârtie, pare o mișcare financiară logică – bani depuși, dobândă încasată, statul aparent câștigă de două ori. În realitate, însă, nu este nimic altceva decât o schemă politică ordinară pentru a acoperi găurile lăsate de clientela de partid.
EximBank este, de ani de zile, banca folosită de sistem pentru a finanța „băieții deștepți” ai politicii. Această instituție bancară a fost transformată într-un mecanism prin care se pompează bani către afaceriști conectați, contracte dubioase și proiecte fără viitor, cu credite care, în mod miraculos, ajung să nu mai fie recuperate. Pe scurt, o gaură neagră a economiei naționale, în care banii publici sunt sifonați sub pretextul sprijinirii economiei.
Acum, gaura devenise prea vizibilă. EximBank avea nevoie urgentă de bani pentru a putea continua „strategia” sa de împrumuturi politice. Și ce metodă mai simplă decât să oblige Hidroelectrica, o companie cu profituri uriașe, să-și facă un depozit uriaș la această bancă de stat? În acte, totul pare în regulă: Hidroelectrica își încasează dobânda, EximBank își „crește lichiditatea”, iar sistemul poate continua să dea credite clientelei politice. În realitate, însă, banii nu sunt folosiți pentru dezvoltare economică, ci pentru perpetuarea unui mecanism corupt de finanțare a celor aflați la butoane.
Să nu ne păcălim. Hidroelectrica nu a luat această decizie din considerente economice. Dacă ar fi fost vorba de un plasament avantajos, existau alternative mai sigure și mai profitabile în sistemul bancar privat. Dar nu, ordinul a venit de sus: trebuie să salvăm EximBank, trebuie să păstrăm mecanismul corupției funcțional.
Statul nu este doar acționarul majoritar în ambele entități, ci și regizorul acestei scheme. Această decizie nu este o simplă tranzacție financiară, ci o mișcare disperată de a menține în viață un sistem bancar paralel, creat special pentru a alimenta interesele politice. Dacă Hidroelectrica avea nevoie să plaseze bani, putea să-i investească în modernizarea rețelelor, în dezvoltarea capacităților de producție, în proiecte de energie regenerabilă. Dar nu, în loc de investiții reale, a fost transformată în sponsorul de serviciu al corupției.
Acest episod este încă o dovadă că în România, marile companii de stat nu sunt administrate în interesul cetățeanului, ci sunt simple vaci de muls pentru politicieni și camarila lor. Și atâta timp cât mecanismele financiare ale statului rămân sub controlul mafiei politice, vom asista la astfel de scheme „perfect legale”, dar profund toxice pentru economie.
