Premierul Ungariei, Viktor Orban, s-a întâlnit cu președintele ales al SUA, Donald Trump, la reședința acestuia de la Mar-a-Lago. La întâlnirea de luni, Orban a discutat și cu viitorul consilier de Securitate al Casei Albe, Michael Waltz, și cu miliardarul Elon Musk, care exercită o influență considerabilă asupra lui Trump. ”USA Today. Viitorul a început”, a scris Orban pe X, platforma lui Musk. La întâlnire au participat și ministrul de Externe al Ungariei, Peter Szijjarto.
„Odată cu alegerea lui Donald Trump în funcția de președinte, relațiile dintre Ungaria și Statele Unite ar putea fi mai bune decât oricând”, a transmis Péter Szijjártó. El a subliniat că importanța întâlnirii a fost sporită și de faptul că unul dintre principalele efecte ale transformării economiei mondiale, digitalizarea și inteligența artificială, pot juca un rol decisiv în viitorul fiecărui stat. Ministrul ungar apreciază că „acum există șanse mai bune ca oricând de a stabili relații politice mai trainice între Ungaria și Statele Unite”, subliniind că „forțele pro-pace ale lumii” se bucură că Trump a câștigat alegerile în SUA: „Cred că cei care fac presiuni pentru pace în Ucraina s-au bucurat că președintele Donald Trump a câștigat aceste alegeri (…)”. Nimeni din Statele Unite sau din Europa să nu ia decizii „iresponsabile” care să îngreuneze sau să facă imposibilă încheierea păcii, a transmis șeful diplomației Ungare.
Cu două zile înainte, Donald Trump a participat la ceremonia de redeschidere a catedralei Notre Dame. Printre participanții care au vorbit cu Trump s-a numărat președintele Poloniei, Andrzej Duda. Pe listă nu a fost niciun oficial român.
Ambasadorul României in SUA are alte treburi decât diplomația și schimbarea guvernului țării în care a fost acreditat – își dă cu părerea despre ce coaliție de guvernare ar trebui să aibă România. Despre rechemarea de la post nu poate fi vorba, pentru că președintele care l-a trimis la Washington a intrat în prelungiri de mandat.
La întâlnirea Trump-Orban din Florida a participat și CEO-ul operatorului ungar de telecomunicații 4iG, devenit dintr-o mică companie, un mare holding internațional cu un program de sateliți, primul din această zonă a Europei. În România este citat însă copios Eurostat, care arată că salariul mediu ajustat l-a depășit pe cel din Ungaria. Mai mult, salariul se apropie de nivelul Poloniei. Președintele Duda ne zâmbește dând mâna cu Trump, la Notre Dame: foarte bine, la mai mare – mai toate produsele cu branduri occidentale care se vând in Romania sunt ”made în Poland”. Și urmează și achizițiile militare.
Polonia are echipă politică de rezerva, lucru fundamental în perioade de criză. Premierul liberal Donald Tusk, fost președinte al Consiliului European, se lupta, cum ar fi făcut-o și euroscepticul Jaroslaw Kaczynski, pentru agricultura poloneză cu Comisia Europeană, Germania și țările nordice din UE, opunându-se unui acord de liber schimb cu Mercosur care ar provoca pierderi fermierilor polonezi. România nu are vreo echipă de rezervă, partidele politice nu au produs niciun lider autentic, dar sunt mirate că lumea votează pentru ”salvatori”.
Când Polonia și Ungaria vor negocia cu Trump și cu Putin, România va fi în pauză. O pauză absolut necesară pentru a demonstra lumii cum se face character assassination, fără a crea în justiție martiri politici înainte de repetarea alegerilor prezidențiale.
Apoi, președintele intrat în prelungiri al României va lansa programul ”România (re)educată”, pentru ca românii să învețe cum trebuie să voteze. Nu vom învăța că Uniunea Europeana este o ordine supranațională construită pe modelul constituțional post-fascist din Germania, Franța, Italia, pe teama că poporul va face alegeri fatale. Vom învăța în schimb că suntem elementele turbulente din sistem care trebuie cumințite, vinovați că totalitarismul comunist ne-a fost impus, și nu ales prin vot democratic; din această cauză nu avem o teamă față de ce putem alege. Prin urmare, teama aceasta trebuie creată și codificată. Constituțiile post-comuniste nu s-au bazat pe ”democrația constrânsă” sau pe ”democrația militantă” din Europa de Vest. În România, integrarea europeana nu a fost văzută ca o forma de combatere problemelor create de suveranitatea națională și de naționalism ca rău suprem. Trebuie să învățăm acum că aceasta este natura UE și că integrarea europeană nu este doar o revenire în Europa după decenii de suferință, ci o obligație de a lupta împotriva naționalismului.
Cea mai cunoscută arma a ”democrației militante” este interzicerea anumitor partide politice și anularea dreptului de a candida la funcții publice pentru anumiți indivizi. În literatura de specialitate, se consideră însă că această pârghie nu este eficientă – partidele se vor reface mereu cu alte denumiri. Din acest motiv, s-a ajuns ca ”democrația militantă” să se folosească de un soi de ”justiție cetățenească”, de ”cetățenia activă”, de ONG-uri pentru face presiuni asupra partidelor în vederea anulării unor decizii considerate anti-democratice. Ba chiar a fost sugerată crearea unor ”adunări cetățenești” însărcinate cu menținerea liniei democratice a partidelor politice. Asemenea idei, vehiculate în Germania spre exemplu, ar aminti în România de asesorii populari. Îi vedem deja la televizor.
De la Notre Dame și Mar-a-Lago, Duda, Orban și Trump ne fac cu mâna și ne așteaptă să ieșim din nou în lume la semnat contracte grase pentru a ne apăra mai bine împotriva atacurilor Rusiei. Avem și cu ce plăti, doar Eurostat zice ca a crescut salariul mediu.
