Revolta unui profesor din Timișoara: România, țara în care politicienii cer și obțin ce diplome vor

de Dan Ungureanu

România este în continuare o țară autoritară, totalitară, în care politicienii cer și obțin ce diplome vor. Iar toți ceilalți devin cinici, spune Dan Ungureanu, profesor la Facultatea de Litere a Universității din Timișoara. România are cel mai mic procent de populație cu studii superioare din Europa și are și populația cu cele mai slabe și inconsistente studii superioare. E cea mai slab educată populație din Europa, constată Ungureanu, într-un articol de opinie în HotNews.

Predau de 24 de ani încoace, dintre care 13 în străinătate. Am predat pe două continente, în trei limbi (română, franceză, engleză), în patru țări (România, Franța, Canada, Cehia), de la clasa zero, la gimnaziu, la liceu, la universitate, la învățământul pentru vârsta a treia.

Am avut elevi și studenți cam din toate țările (și din Honduras, și ciuvași, și nogai, și druzi, și afgani) și de toate condițiile sociale, umile femei indiene din afara castelor sau înfipte brahmane la Crips.

Cred, prin urmare, că știu ceva despre învățământ.

Sunt vreo două sute de mii de profesori în România. Nu le poți cere tuturor să fie harismatici. E o prostie. Se tot vorbește despre profesori „cu har” care „farmecă” și care „fac materia să fie interesantă”. E o prostie, e pură retorică politică și mediatică, absolut toxică pentru bunul mers al educației.

Dintre toți predictorii pentru rezultate școlare bune, unul singur a fost mereu fiabil în orice condiții: veniturile părinților. Copiii de părinți bogați au rezultate școlare bune. Punct.

Doctorate transformate în breloc pentru politicieni

Școala nu mai funcționează fiindcă nu mai e un ascensor social.

Între 1955-1975, grosso-modo, România se industrializează, ceea ce duce la urbanizare. În aceeași perioadă, trei milioane de copii din mediul rural merg la școli și ajung maiștri, ingineri, profesori, medici – 150.000 pe an. Avea rost să înveți, învățătura te făcea maistru sau inginer, te ducea la oraș.

După 1990, România a încetat să se urbanizeze. Proporțiile între urban/rural sunt în 2024 cele din 1990.  

Singurul ascensor social e plecarea în străinătate. 

Proporția copiilor fii de agricultori care ajung la facultate în 2023 e foarte mică.

Abandonul școlar e endemic și grav. E doar vina politicienilor că au creat acest haos în educație, schimbând des miniștrii educației, făcând reforme inutile după reforme inutile și transformând doctoratele în simple brelocele. Și au creat zeci de universități de carton.

Nimeni nu mai crede în învățământul românesc

Nimeni nu mai crede în învățământ și în capacitatea lui de a crea o societate educată politic, un corp de cercetători științifici cu influență sau tineri cu idei noi valorificabile în industrie.

Nici politicienii, care trimit șoferul la rectorat să le aducă diploma de doctorat și să o lase secretarei. Nici profesorii, plătiți rău, cu norme instabile și mereu schimbate. Nici elevii, cărora nu le mai pasă de școală. 

Cei mai buni, crème de la crème, primii 1%, pleacă să studieze la universități în străinătate și rămân acolo.

Pur și simplu, învățământul nu mai e un domeniu separat și autonom de politică, ci e complet la cheremul partidelor politice. Oamenii intră în politică, și, pe măsură ce urcă politic, adună și diplome. De licență, de bacalaureat.

Studiu de caz: de la strungar cu 10 clase la șef al Oficiului pentru Combaterea Spălării Banilor 

Serviciile de informații otrăvesc tot peisajul educației.

Laurențiu Baranga a terminat 10 clase la Băbeni, Vâlcea, și a lucrat ca strungar la Uzina Mecanică de Armament Băbeni. A avut apoi o fabrică de cherestea.

A intrat în politică în 2012 în partidul fostului șef SIE Traian Răzvan Ungureanu. Cu complicități la nivel înalt, obține o diplomă de bacalaureat în alb, în 2005. Atunci se și înscrie la facultate, la Universitatea Ecologică București, fabrică de diplome. A ieșit diplomat în 2008. Anii 2006-2007 au fost anii cu cei mai mulți studenți după 1990. 

Nu pierde vremea și între 2008-2011 își dă doctoratul în management la Universitatea Valahia din Târgoviște, și simultan e asistent universitar la Universitatea Titu Maiorescu. Devine repede lector, în 2011, conferențiar în 2012. În 2009, e angajat la ORNISS, instituția care avizează cine are acces la secrete de stat.

Trecuseră abia patru ani de când își falsificase diploma de bacalaureat, dar, fiind bogatul patron al unei fabrici de cherestea, și mason, educația sa nu mai avea nici o importanță: adevăratele culoare de validare și ascensiune socială în România sunt cu totul altele decît educația.

Ulterior, devine director adjunct la ORNISS. În 2016, este membru ARACIS, instituția care verifică calitatea universităților.  În 2020, ministrul de Finanțe Florin Cîțu îl numește șef al Oficiului de Prevenirea Spălării Banilor. Trecuseră abia 15 ani de când își lipise poza pe o diplomă de bacalaureat falsă.

Scandalul apare abia în 2020, deși tribunalul dăduse sentința de anulare a diplomei de bacalaureat în 2016. Patru ani înainte.

Laurențiu Baranga – și toți oamenii politici – și-au luat diplomele din mers, odată cu cariera politică, bătându-și joc de cei care chiar învățaseră. Clasa politică a dezvrăjit educația.

Premierul Marcel Ciolacu e și el printre cei cu bacalaureatul și cu licența luate târziu. Și șeful Transelectrica (10.000 euro salariu), Marius Carașol, ajunsese director cu o diplomă de inginer falsificată.

Elena Lasconi, candidata USR la postul de președinte, are și ea o diplomă de licență din cele mai amărâte – Facultatea de economie la branșa din Deva a Universității Ecologice – celebra tiparniță de diplome. Diploma îi trebuia strict ca să zică și ea că are studii superioare – lucra la televiziune, puțin îi păsa.

România e în continuare o țară autoritară, totalitară, în care politicienii cer și obțin ce diplome vor. Iar toți ceilalți devin cinici. 

E nevoie de tot mai puțini absolvenți de facultate

Economia de după 1990 s-a schimbat: a crescut numeric sectorul terțiar, sectorul de servicii, a crescut numărul de vânzători, bodyguarzi, șoferi. 

Industria a devenit una de asamblaj, care are nevoie doar de mână de lucru necalificată. Industria a devenit ceva necalificat. Agricultura a rămas una de subzistență, complet nerentabilă. Practic, nu mai e nevoie de ingineri absolvenți de facultăți. 

Numărul de copii s-a înjumătățit față de 1990 (și e nevoie de tot mai puțini profesori). E nevoie de tot mai puțini profesori pentru motivul pur cantitativ că sunt mai puțini copii. Și e nevoie de tot mai puțini absolvenți de facultate din două motive: fiindcă, în amonte, anii 2000-2010 au creat o inflație de diplome. Iar în aval, joburile disponibile sunt necalificate.

Studenții lucrează. Ceea ce era rar și aproape necunoscut înainte de 2000 a devenit ceva curent ulterior. Până spre 2005, tinerii se înscriau la facultate ca să nu devină direct șomeri.

E perioada în care dispar concursurile de admitere la mai toate facultățile, tinerii se înscriau și gata.

După 2010, studenții au început să muncească și să dea mai rar pe la școală. Facultate de trei ani, nu de patru, prezență sub 50 %: studenții din 2024 studiază în total cam 33% din ce studiau cei care terminau facultatea în 2000.  

Paradoxal, deși România are cel mai mic procent de populație cu studii superioare din Europa, are și populația cu cele mai slabe și inconsistente studii superioare. E cea mai slab educată populație din Europa.