Elena Lasconi, primarul USR al Câmpulungului, a pierdut complet contactul cu realitatea, îmbrățișând un narcisism care sfidează orice logică politică. Într-o demonstrație a „beției puterii”, Lasconi a ajuns să viseze că ar putea deveni președintele României, un vis rupt total de competențele sale limitate și de realitatea politică a țării. În loc să se ocupe de problemele comunității pe care a promis să o reprezinte, ea preferă să construiască mituri în jurul propriei persoane, alimentându-și ego-ul prin promisiuni goale și iluzii personale.
Pe fondul unei cariere academice discutabile, marcată de dubii legate de obținerea diplomelor, Lasconi refuză să ofere claritate sau să-și asume traseul său educațional suspect. În loc de sinceritate, a ales să se învârtă într-o spirală de minciuni și fabulații, ilustrând perfect mitomania care o caracterizează. Această incapacitate de a oferi explicații sau de a-și recunoaște greșelile nu face decât să submineze orice credibilitate pe care ar fi putut-o avea în fața electoratului.
Candidatura sa la președinție nu este altceva decât o altă manifestare a setei de putere care a transformat-o dintr-un politician relativ necunoscut într-un personaj politic periculos. În loc să se ocupe de problemele reale ale românilor, Lasconi își urmărește ambițiile personale într-o bulă construită pe iluzii și narațiuni absurde. USR, prin promovarea unor astfel de personaje, demonstrează încă o dată că este un partid fără soluții reale, promotor al unor figuri politice care nu au nicio legătură cu nevoile cetățenilor.
