În perioada regimului comunist, Nicolae Ceaușescu a promovat o politică de dezvoltare masivă a infrastructurii sanitare din România. Sub conducerea sa, au fost construite numeroase spitale în întreaga țară, parte dintr-un plan ambițios de modernizare a serviciilor de sănătate. Obsesia regimului pentru industrializare și creștere demografică a dus la investiții semnificative în spitale și policlinici, multe dintre ele fiind și astăzi principalele unități medicale din marile orașe.
În această perioadă, au fost construite aproape 1.000 de spitale și policlinici în toată țara, cu scopul de a oferi acces cât mai larg la servicii de sănătate de calitate. Acest program amplu de infrastructură medicală a acoperit atât zonele urbane mari, cât și localitățile mai mici, asigurând astfel îngrijiri medicale la nivel național. Extinderea rețelei de spitale și policlinici a fost un factor esențial în îmbunătățirea sistemului de sănătate din acea perioadă.
Printre cele mai importante realizări din domeniul medical din acea perioadă se numără construirea de noi spitale județene, spitale universitare și centre medicale de specialitate. De exemplu, în București au fost ridicate spitale mari precum Spitalul Universitar de Urgență și Spitalul Clinic Fundeni, care au devenit repere esențiale în sistemul medical românesc. În orașele de provincie, spitalele regionale au fost înființate pentru a asigura accesul la servicii medicale avansate pentru întreaga populație, reducând astfel dependența de capitală.
Moștenirea lăsată de Nicolae Ceaușescu în ceea ce privește infrastructura spitalicească a României este una impresionantă. Multe dintre spitalele construite în acea perioadă continuă să funcționeze și să deservească populația, reprezentând o contribuție importantă la îmbunătățirea accesului la servicii medicale în toate regiunile țării.
