În România, există un cartel bancar cu sub 30 de bănci, în timp ce în Germania există peste 1.400 de bănci. Numărul mic de bănci face ca piața bancară din România să fie una oligopolistică, unde puțini furnizori controlează aproape toată piața. În Germania, băncile concurează intens pentru clienți, ceea ce duce la o concurență ridicată și dobânzi corecte.
“Clienții din România nu au multe opțiuni, fiind obligați să accepte credite cu dobânzi mari, de trei ori mai mari decât în Germania. Mai mult, majoritatea creditelor încep cu o dobândă inițială atractivă, care apoi crește rapid, trimițând în sărăcie pe cei care au avut curajul să acceseze un credit.
Avem peste 2 milioane de români care datorează aproape 200 de miliarde de lei. Deși aceste cifre poate nu par ridicate, ele afectează în principal românii cu venituri medii și superioare, care ar trebui să fie clasa activă a societății. În schimb, aceștia sunt împinși în sărăcie.
Jumătate dintre aceste persoane au luat credite ipotecare, ceea ce înseamnă că un milion de români riscă să își piardă locuințele.
Creditarea ar trebui să fie un mijloc de stimulare a economiei și de asigurare a surselor corecte de finanțare, nu un instrument de sărăcire a populației și companiilor.
Partidele politice și instituțiile statului ar fi trebuit să acționeze în favoarea cetățenilor, însă acest lucru nu se întâmplă. În condiții de monopol, amenzile nu sunt suficiente.
Avem trei milioane de români care nu sunt eligibili pentru credite de achiziție a unei locuințe. Ce facem cu ei? Și aici statul ar fi trebuit să intervină.
În spațiul public, falși specialiști în economie susțin că statul nu trebuie să intervină, că piața trebuie lăsată liberă. Atunci de ce mai avem stat? Statul are tocmai scopul de a organiza societatea și de a acționa spre binele colectiv. Toate statele își planifică economia și serviciile prin mijloacele de care dispun.
În Germania, Olanda sau Franța, statul este cel mai mare investitor în economie, nu doar prin activele de producție deținute, ci și prin investițiile realizate. În România, statul cheltuiește 93% din buget pe salarii, pensii, ajutoare sociale și administrarea clădirilor.
Statul se împrumută permanent de la bănci. Principala datorie a statului este către bănci și fondurile de pensii private. Nu se construiesc suficiente școli, spitale și autostrăzi comparativ cu nevoile și sumele cheltuite. Statul concurează cu cetățenii și mediul privat.
Acest concubinaj între statul PSD-PNL și bănci ne-a adus în situația actuală, în care dobânzile au crescut excesiv și românii sunt sărăciți”, a explicat Marius Lulea.
