Mi-a picat simțul umorului pe jos auzindu-l pe Mircea Geoană spunând că nu și-a anunțat oficial candidatura la prezidențiale dar și că nu e interesat „să contribuie la un joc restrâns al unor forțe politice care încearcă să continue actualul regim sub o formă nouă”.
Cum ar veni, el nu e din politică, s-a născut sub un tanc NATO, dintr-o rachetă balistică și un balon pe care scria „pace”.
Cum ar veni, PSD cu ale lui treizeciși de procente nu reprezintă cel mai mare partid din România, ci o chestie marginală, restrânsă.
Cum ar veni, el s-a ocupat doar cu ciclismul montan, colectatul de miere de Manuca și fabricarea de zmee din hârtie japoneză. Nici o legătură cu „actualul regim”.
Pentru mine a devenit clar că Mircea Geoană țintește acel electorat care n-a auzit de el și căruia vrea să-i spună că e la fel de modern ca Drulă și la fel de tânăr ca Simion.
Asta deși, de când a părăsit PSD-ul, Mircea Geoană a frecventat cercuri PSD, s-a înconjurat cu oameni din PSD și lucrează cu oameni din PSD. Chiar la mine în sat, lansarea cărții lui Geoană a fost făcută de un fost deputat PSD care are un partid social democrat plin de foști pesediști.
Nu l-am văzut pe Geoană la cafele cu useriști, liberali, auriști, sau cu ong-iști de mediu, de discriminare sau gay. Când mai apare în vreun cadru privat, nu ezită să folosească costume, cravate, cuvinte și gesturi specifice PSD.
Parcă-l văd pe Cezar Ouatu, românul din părinți români care l-au crescut la Ploiești spunând că e italian pe scena unui concurs de talente internațional, doar pentru că a petrecut doi ani în țara lui Da Vinci.
De ce face Geoană asta știu și câinii de pe Kiseleff: rămași cu bube și alergii severe de la intoxicația cu Ion Iliescu, românii se feresc ca de dracu’ să mai voteze un pesedist la președinție. Dacă se așează la masa lui Ciolacu, Mircea Geoană se autoreduce la cota electorală a acestui partid. Iar el vrea mai mult. De-asta se auto-neagă ca născut și crescut în Pantelimonul politicii românești. Problema e – așa cum bine zice filozoful antic 50cents – că poți scoate un om din ghetou, dar nu poți scoate ghetoul din om.
