36 de ani de la Revoluția din 1989. Pe 16 decembrie, timișorenii au strigat „Jos Ceaușescu”
Acum 36 de ani, zeci de mii de oameni au îndrăznit să ceară libertate, ieșind în stradă la Timișoara și declanșând prăbușirea dictaturii comuniste. „Jos Ceaușescu” a fost strigătul care a schimbat destinul României, însă libertatea a fost plătită cu vieți.
Tonul a fost dat în seara zilei de 15 decembrie 1989, când sute de oameni s-au strâns în fața locuinței pastorului Laszlo Tokes, situată în Piața Maria. A doua zi, pe 16 decembrie, mulțimea a crescut, iar din rândul manifestanților s-a auzit primul strigăt „Jos Ceaușescu”. Ceea ce era la început un protest local s-a transformat într-o revoltă deschisă împotriva regimului condus de Nicolae Ceaușescu.
Autoritățile au început să intimideze protestatarii prin intervenții în forță, însă în zadar. Mulțimea nu s-a dispersat, iar represiunea regimului a devenit însă extrem de dură în zilele următoare. La 17 decembrie 1989, Nicolae Ceauşescu convoca o teleconferinţă cu activul de partid şi de stat din judeţe şi anunța că a dat ordin să se tragă.
„Se somează, oricine nu se supune se socoteşte stare de necesitate şi se aplică legea!”, preciza Ceauşescu.
În oraş se auzeau primele focuri de armă, până după miezul nopţii având loc lupte de stradă între civili şi militari şi fiind incendiate TAB-uri, tancuri şi magazine. De asemenea, pe treptele catedralei, un grup format din copii şi tineri civili începeau să scandeze: „Jos Ceauşescu!”, „Libertate!”, „Vrem o ţară liberă!”. În timp ce pe 18 decembrie 1989 Nicolae Ceauşescu îşi începea vizita oficială în Republica Islamică Iran, în Timişoara vitrinele magazinelor erau sparte, miliţienii erau peste tot, iar militarii ordonau oamenilor să circule fără oprire. 30 de tineri au ieșit în faţa catedralei din Timişoara să repete colinde şi alte câteva sute de manifestanţi li s-au alăturat, fluturând un steag din care fusese decupată stema comunistă.
A avut loc o şedinţă convocată de generalul Constantin Nuţă în urma căreia s-au stabilit condiţiile derulării operaţiunii „Trandafirul”, care a constat în transportarea a 43 de cadavre de la Timişoara la Bucureşti şi incinerarea lor, pentru a şterge urmele represiunii. După două zile în care armata, miliţia şi securitatea încerca să reprime fără succes revolta, demonstranţii au ocupat, la 19 decembrie 1989, centrul Timişoarei, din zona Piaţa Operei. Cele mai multe întreprinderi din Timişoara și-au încetat activitatea, fiind organizate mitinguri de protest, și formulate revendicări. Pe străzile oraşului, militarii au fraternizat cu revoluţionarii şi s-a scandat: „Armata e cu noi!”.
Un număr de 40 de cadavre ale unor victime ale represiunii din Timişoara, neidentificate, au fost transportate, în secret, de la morga Spitalului Judeţean Timiş în Bucureşti, unde, în noaptea de 19 spre 20 decembrie, au fost incinerate la crematoriul „Cenuşa”. În balconul Operei i-au fost înmânate primarului Timişoarei revendicările protestatarilor: eliberarea arestaţilor, redarea cadavrelor familiilor care le revendică, demisia lui Nicolae Ceauşescu, circulaţia liberă a oamenilor şi a ideilor.
După ce a revenit din vizita oficială din Iran, Nicolae Ceauşescu a decretat instituirea stării de necesitate. În cadrul unui discurs televizat, acesta afirma că „elemente huliganice (…) au provocat distrugeri de tip fascist în scopul destabilizării ţării, dezmembrării teritoriale, lichidării revoluţiei socialiste şi întoarcerii sub dominaţie străină”.
Totodată, Ceauşescu a dat vina pe „agenturile străine de spionaj şi pe românii din interior care îşi vând ţara pentru un pumn de dolari sau pentru alte valute”. Pe 17 și 18 decembrie 1989 la Timișoara au murit zeci de oameni, iar alte câteva sute au fost răniți în urma intervențiilor armatei și a forțelor de ordine.
