Violența domestică explodează în România: peste 61.000 de cazuri în șase luni. Statul asistă, politicienii tac
În prima jumătate a anului 2025, Poliția Română a intervenit în peste 61.000 de cazuri de violență domestică, majoritatea fiind loviri și agresiuni fizice. Cu toate acestea, răspunsul politic la acest fenomen sistemic este aproape inexistent. În timp ce cifrele cresc de la an la an, autoritățile nu reușesc să adopte măsuri eficiente, lăsând victimele să se apere singure.
România se confruntă cu o realitate dureroasă: violența domestică este un fenomen în creștere accelerată, ignorat sistematic de clasa politică. În primele șase luni ale anului 2025, polițiștii au intervenit în 61.431 de cazuri de violență domestică, potrivit datelor furnizate de Inspectoratul General al Poliției Române.
Cea mai întâlnită infracțiune a fost „loviri sau alte violențe”, care a reprezentat 56% din total, adică 12.807 fapte. Situația este atât de gravă încât, în același interval, au fost emise 6.483 de ordine de protecție, semn că mii de victime trăiesc în frică zilnică, în propriile case.
Statistici în creștere, voință politică în scădere
Numărul ordinelor de protecție a crescut constant în ultimii cinci ani:
• 2020: 8.210
• 2021: 10.336
• 2022: 11.082
• 2023: 11.877
• 2024: 13.151
Această evoluție ar trebui să alarmeze orice guvern. Dar în realitate, de la Parlament la Guvern, de la președinție la consiliile județene, politicienii se feresc să pună problema pe agendă, preferând tăcerea sau acțiunile simbolice.
Promisiuni, legi blânde și bugete inexistente
Toate guvernele din ultimul deceniu, indiferent de culoare politică, fie că vorbim de PSD, PNL, USR sau coaliții de conjunctură, au tratat problema superficial. Proiecte de lege privind înăsprirea pedepselor pentru agresori au fost blocate sau diluate în Parlament. Programele pentru adăposturi sau consiliere psihologică pentru victime sunt subfinanțate cronic, iar implementarea ordinelor de protecție este adesea haotică.
În timpul crizelor guvernamentale sau al campaniilor electorale, politicienii promit protecție pentru victime, dar după alegeri, lucrurile rămân neschimbate. Deși România are obligații clare asumate la nivel european privind combaterea violenței domestice (inclusiv prin Convenția de la Istanbul), nicio guvernare nu a alocat resurse reale pentru combaterea ei sistemică.
Cine răspunde?
Vinovăția este una colectivă, dar clar direcționată:
• Parlamentul României, care nu a adoptat până în prezent un cadru legislativ coerent și dur privind recidiva agresorilor;
• Guvernele succesive, care nu au finanțat infrastructura necesară: adăposturi, centre de consiliere, educație pentru prevenție;
• Ministerul de Interne, care lasă în continuare agresori periculoși liberi, de multe ori în ciuda ordinelor de protecție;
• Administrațiile locale, care nu investesc în servicii comunitare de sprijin.
Această nepăsare politică condamnă mii de femei și copii la frică, suferință și, uneori, moarte. Iar dacă numărul cazurilor raportate a ajuns la peste 61.000 în șase luni, realitatea neînregistrată este, fără îndoială, mult mai gravă.
Violența domestică este o problemă de securitate națională, nu doar o dramă personală. Iar în spatele fiecărui caz stă un stat care nu intervine la timp și o clasă politică incapabilă să protejeze cetățenii vulnerabili. Atâta timp cât prioritățile politicienilor rămân axate pe calcule electorale, nu pe protecția reală a oamenilor, aceste cifre nu vor scădea, ci vor crește. Iar victimele vor rămâne singure în fața violenței.
