În inima județului Teleorman, comuna Săceni este doar unul dintre multele exemple care ilustrează prăpastia în care se află satele românești. După ani de promisiuni venite de la guvernările succesive ale PSD și PNL, localitățile rurale din România continuă să fie neglijate, lăsate în voia sorții și a sărăciei, fără acces la utilități de bază precum apa potabilă, canalizarea sau electricitatea.
Realitatea de la Săceni: fără apă, fără canalizare, fără viitor
Săceni, un sat cu o populație îmbătrânită, este emblematic pentru o criză mai largă care afectează mii de alte sate românești. În lipsa investițiilor în infrastructură, localnicii sunt nevoiți să se bazeze pe fântâni săpate adânc în solul argilos al Teleormanului pentru a avea apă. Mulți dintre acești oameni nu au acces la apă potabilă, iar puțurile sunt adesea contaminate, provocând probleme grave de sănătate.
„Nu avem canalizare, suntem nevoiți să folosim latrine improvizate în curți. E umilitor, mai ales că tot auzim de fonduri europene și proiecte de modernizare, dar aici nu a ajuns nimic”, spune Ana, o localnică de 62 de ani care a trăit toată viața în Săceni. „Am văzut primarul la fiecare patru ani, vine, promite și pleacă. După alegeri nu se mai întoarce nimeni la noi”.
Guvernările succesive – o istorie a abandonului
Deși partidele aflate la putere, fie că vorbim de PSD, fie de PNL, și-au bazat campaniile electorale pe promisiuni privind modernizarea mediului rural, realitatea din teren este cu totul alta. La Săceni, comună stăpânită de PSD, precum în multe alte comune din sudul României, infrastructura de bază lipsește cu desăvârșire, iar oamenii sunt prinși într-un ciclu nesfârșit de sărăcie.
Sistemul de sănătate e la pământ. În lipsa unui dispensar funcțional și a medicilor de familie care evită zonele rurale slab dotate, bătrânii sunt nevoiți să parcurgă zeci de kilometri până la cel mai apropiat spital de urgență, aflat în Alexandria, capitala județului. De multe ori, această deplasare e imposibilă pentru mulți dintre cei care trăiesc la limita subzistenței.
Educația – un lux de care tinerii nu se pot bucura
În școala primară din Săceni, cadrele didactice încearcă să facă față provocărilor, dar lipsa de resurse își spune cuvântul. „Nu avem manuale actualizate, iar multe dintre clădiri sunt degradate. În fiecare an, ne rugăm să nu avem ierni grele, pentru că nu sunt bani pentru a încălzi clasele. Copiii învață în condiții foarte grele, iar mulți renunță la școală după ce termină gimnaziul”, mărturisește un profesor din comună.
O parte din vină revine și migrației masive a tinerilor din aceste zone către orașe sau chiar străinătate. Comuna Săceni a pierdut o mare parte din populația activă, lăsând în urmă doar bătrâni, copii și câțiva tineri care nu au avut posibilitatea de a pleca.
Primarul promite, dar sătenii nu mai cred
În ciuda fondurilor europene alocate teoretic pentru dezvoltarea rurală, în practică, satele precum Săceni rămân ignorate. Oamenii nu mai au încredere în politicieni, iar prezența la urne a scăzut dramatic în ultimii ani. „Ce rost are să mai mergem la vot? Oricine ar veni la putere, viața noastră rămâne la fel. Nu suntem pe lista de priorități a nimănui”, adaugă Ion, un bărbat de 70 de ani, care își amintește cum erau promise schimbări majore înainte de fiecare rundă de alegeri.
Viitorul satului românesc, un drum înfundat?
Situația de la Săceni este doar o parte din tabloul tragic al României rurale. Lipsa infrastructurii, a investițiilor în educație și sănătate, precum și sărăcia endemică, au creat o criză socială profundă. Deși guvernele succesive au vorbit despre „România educată” și „România europeană”, realitatea din sate este că aceste comunități rămân izolate, fără speranță și fără viitor.
Cei care rămân în astfel de sate sunt prinși într-un cerc vicios al subdezvoltării, neavând acces la condiții minime de trai decent. România rurală, cu toată frumusețea ei naturală și potențialul neexploatat, pare să fie abandonată de către cei care ar trebui să o ridice din sărăcie, fiind lăsată pradă unor politici care nu fac decât să adâncească decalajele dintre urban și rural.
