Ion Iliescu, simbolul democrației originale și al continuității vechiului regim, este plâns astăzi de exact cei care au profitat cel mai mult de pe urma haosului postdecembrist: baronii tranziției, securiștii reciclați, politicienii corupți și oligarhii de carton. Nu pentru că ar fi fost un om al poporului, ci pentru că, datorită lui, România a devenit o țară devalizată în numele capitalismului de cumetrie.
Nu e de mirare că în ultimele zile, în spațiul public, au apărut omagii siropoase pentru Ion Iliescu din partea unor personaje controversate: foști lideri FSN, magnați ridicați peste noapte, politicieni anchetați penal sau generali din vechea Securitate sau persoane de la care nu te-ai fi așteptat. Liftele crescute sub umbra bătrânului KGB-ist se detonează azi în direct și în reluare cu lacrimi de crocodil. Toți aceștia îi datorează averile colosale și influența politică unui singur om: Ion Iliescu.
În locul unei rupturi clare de comunism, România a primit în 1990 o copie a sistemului vechi, cu față umană. Sub pretextul democrației, s-au creat pârghiile jafului organizat: fabrici privatizate fraudulos, resurse naturale cedate pe nimic, instituții controlate de „băieții vechi” în haine noi. Iliescu nu doar că nu a făcut curățenie, ci a consolidat rețelele de putere care aveau să secătuiască România în următoarele decenii.
Printre cei care îl jelesc azi pe Iliescu se numără tocmai cei care au transformat tranziția într-un jaf de proporții istorice. Averile acumulate de-a lungul anilor, multe dintre ele în afara oricărui control fiscal, se datorează vidului legislativ și protecției oferite de regimul Iliescu. Așa-zișii oameni de afaceri care au „cumpărat” uzinele României pe sume ridicole, foști activiști de partid care au devenit milionari în euro peste noapte, generali de Securitate care au condus servicii și companii energetice – toți se uită spre Iliescu ca spre părintele lor politic.
În loc să apere interesele românilor, statul a fost transformat într-un mecanism de îmbogățire pentru clicile apropiate puterii. Privatizările frauduloase, lipsa reformelor reale, mineriadele sângeroase, blocarea legilor lustrației. Punctul 8 de la Timișoara – toate acestea au fost coordonate sau girate de Iliescu și oamenii săi. România a pierdut sute de miliarde, iar populația a fost condamnată la decenii de sărăcie și migrație masivă.
România lăsată moștenire de Ion Iliescu este astăzi o țară cu peste 6 milioane de cetățeni plecați peste granițe, cu un sistem politic bolnav și o economie colonizată, o țară aflată sub lovitura de stat din 6 decembrie 2024. Iar cei care îi aduc elogii nu sunt victimele istoriei, ci beneficiarii unei trădări naționale bine orchestrate. Ei nu îl plâng pentru ce a fost, ci pentru ce le-a oferit: acces la putere, la bani și la imunitate. Ion Iliescu nu poate fi iertat niciodată pentru distrugerea patriei.
