Venezuela nu a fost „eliberată”, ci capturată. Nu va fi condusă de o laureată a Premiului Nobel pentru Pace, ci de diabolicul Trump și cercul său de interese
Pentru cei care aplaudă entuziasmați capturarea lui Nicolás Maduro, ca și cum ar fi finala Cupei Mondiale a democrației, merită spus un lucru simplu: Venezuela nu va fi „eliberată”, ci preluată. Nu de o laureată a Premiului Nobel pentru Pace, nu de o opoziție democratică matură, ci de Donald Trump și cercul său de interese.
Realitatea e mai puțin poetică decât propaganda. Dispariția lui Maduro nu deschide automat ușa democrației, ci deschide seiful. Un seif plin cu petrol, gaze, aur, coltan și alte resurse strategice pe care Venezuela le deține și pe care marile puteri le privesc de ani de zile cu poftă și nervi.
Ideea că intervenția americană ar avea vreo legătură cu drepturile omului sau cu votul liber este o glumă proastă, spusă de prea multe ori. Dacă democrația ar fi fost miza, Washingtonul n-ar fi tolerat dictaturi prietene pe alte continente, n-ar fi negociat cu autocrați utili și n-ar fi închis ochii la abuzuri atunci când petrolul curge „cum trebuie”.
Ceea ce se întâmplă în Venezuela nu este o lecție despre libertate, ci un manual clasic de geopolitică: cine controlează resursele, controlează statul. Maduro a devenit inutil, incomod, neascultător. Atât. Nu mai servea intereselor potrivite.
Să vorbești despre democrație în acest context este fie naivitate, fie ipocrizie pură. Venezuela nu va trece de la dictatură la libertate, ci de la un stăpân local la un administrator extern, mai bine îmbrăcat, mai bine marketat și infinit mai influent.
Iar cei care se bucură fără să înțeleagă acest lucru nu asistă la o victorie a poporului venezuelean, ci la o schimbare de firmă pe aceeași exploatare.
