De zile-ntregi, membrii PLUSR aud materia plângând în hohote. Nu din cauza crizei din Afganistan, nu pentru că își pierd femeile afgane drepturile cu greu dobândite, ci pentru că și-au pierdut ei, membrii de partid, funcțiile și funcțioarele câștigate prin negocieri cinstite cu foștii parteneri de coaliție.
Acum, când în doar câteva zile, Florin Cîțu a demis câteva sute de oameni din ministere, prefecturi și agenții ale statului, are și electoratul o șansă să vadă care este miza alegerilor pentru partidele din România. Nu contează doar locurile din Parlament, nu contează doar fotoliile de miniștri, ci la fel de importante sunt miile de funcții din eșaloanele doi, trei și așa mai departe, funcții care sunt ocupate doar pe criterii politice. PLUSR pierde în doar câteva zile sute de poziții bine plătite, sute de locuri de muncă pentru activiștii partidului, care au tot sperat în ultimii ani ca agresivitatea perpetuu electorală să le fie răsplătită, să li se mai îmbunătățească viața. Căci e mișto și în activismul civic, dar nu este totdeauna și productiv.
Nu avem acum acces la lista tuturor oamenilor de partid dați afară în ultima săptămână, dar vom face altceva: vom analiza veniturile pe care le aveau parlamentarii PLUSR înainte de a ajunge deputați sau senatori, pentru a vedea câți dintre ei au fost realmente scoși din foame de intrarea în politică.
Astăzi, de exemplu, ne ocupăm de deputații USR-PLUS.
Varianta oficială prezentată alegătorilor și în 2016, și în 2020 a fost că USR (ulterior USR-PLUS) vine cu oameni noi, foarte bine pregătiți, care renunță la slujbele lor foarte bine plătite din mediul privat pentru a se dedica binelui comun, sacrificându-și nivelul de trai pentru a salva țărișoara, pentru a o pune pe picioare. Adevărul, însă, este destul de departe de imaginea frumos cosmetizată.
În Camera Deputaților, USR-PLUS are 55 de parlamentari. Dintre aceștia, 14 câștigau, în momentul în care au ajuns deputați, destul de mult sub salariul mediu net pe economie. Iar aceștia sunt cei care au intrat în Parlament, cei care au prins locuri mai bune pe listele de candidați. Unde-or fi antreprenorii ăia de succes, unde-or fi corporatiștii cu salarii de multe mii de euro, dacă pentru 25% din deputații PLUSR din legislatura actuală indemnizația anuală de deputat înseamnă venituri uneori de până la șase-șapte ori mai mari decât aveau înainte?
Până să intre în Parlament, Alin Gabriel Apostol câștiga, de la propria firmă, 2.350 de lei net pe lună, iar uneori mai încasa și dividende. Dar nu totdeauna. Monica Berescu nu ajungea, nici ea, la salariul mediu net, ajungând de-abia la 3.162 de lei lunar. Andrei Iulian Drancă era om de 2.350 de lei lunar. Adrian Giurgiu de-abia reușea să strângă 1.139 de lei pe lună. Filip Hărvănean câștiga, înainte de a ajunge deputat, doar 758 de lei pe lună. Paul Cristian Ichim ajungea, cu greu, la un salariu de 952 de lei pe lună. Teodor Lazăr a câștigat și el, cu bunăvoința unui coleg care l-a angajat la Cameră, 1.372 de lei pe lună. Mihai Polițeanu a reușit să câștige doar 383 de lei lunar în anul în care a ajuns deputat. Alin Costel Prunean n-a venit nici el de la câștiguri fabuloase, reușind să câștige 1.664 de lei pe lună. Cristina Camelia Rizea a câștigat, din salariu, 1.711 lei pe lună în anul intrării în Parlament. Beniamin Teodosiu a reușit să ajungă la un salariu de 441 de lei lunar. Eugen Terente a fost om de 2.350 de lei lunar, iar Diana Stoica a avut un salariu de 2.200 de lei pe lună.
Este un sacrificiu enorm să renunți la 383 de lei lunar, ca Polițeanu, pentru peste 10.000 de lei, tot lunar. Plus sume forfetare, plus cheltuieli de transport decontate, plus chirie plătită, plus, plus, plus. USR-PLUS.
Sursa: Cațavencii
