Primul cancelar vest-german, creştin-democratul Konrad Adenauer, a patronat şi încurajat acţiuni ilegale ale serviciilor secrete cu scopul de a discredita adversarii politici. În aceste acţiuni au fost implicate persoane care proveneau din structurile regimului nazist. Între cei spionaţi s-a aflat şi viitorul cancelar social-democrat, Willy Brandt, transmite RFI.
Dezvăluirile despre trecutul primului canceler al Republicii Federale, Konrad Adenauer (1876-1967), au reaprins discuţiile despre primul deceniu post-belic german. Din dezvăluirile publicate în ziarul münchenez „Süddeutsche Zeitung” sub titlul „Un Watergate german” rezultă că, timp de zece ani, Adenauer a spionat conducerea Partidului Social-Democrat (SPD) cu ajutorul unor colaboratori ai Serviciului de Informaţii Externe (BND). Adenauer care, între 1949 şi 1963, s-a aflat în fruntea guvernului vest-german voia să ştie ce discută şi ce plănuieşte conducerea social-democraţilor. Informaţiile le primea aproape zilnic, făcea adnotări pe documente şi dădea indicaţii. Materialele au fost descoperite în arhiva Fundaţiei „Konrad Adenauer” (apropiată Uniunii Creştin-Democrate – CDU) de către istoricul Klaus-Dietmar Henke. Aceste face parte din comisia independentă de istorici care cercetează trecutul Serviciului de Informaţii Externe (Bundesnachrichtendienst – BND).
Pentru a supraveghea opoziţia, Adenauer s-a folosit de secretarul său de stat, Hans Globke şi de Reinhard Gehlen, seful „organizaţiei Gehlen”, rebotezată, în 1956, în Serviciul de Informaţii Externe (BND). În vizor se afla şi viitorul cancelar social-democrat Willy Brandt care trebuia discreditat cu ajutorul unor informaţii compromiţătoare.
Globke şi Gehlen proveneau din structurile statului nazist. Dintre membrii guvernului Adenauer, juristul Globke fusesese cel mai controversat. Acesta a fost comentatorul legilor rasiale, emise în perioada nazistă. Fostul general Gehlen provenea din structurile informative ale armatei naziste, Wehrmacht-ul. După război a înfiinţat, condus şi coordonat serviciul extern, cunoscut sub numele de „organizaţia Gehlen”, care a activat nelegal pe teritoriul Germaniei federale.
Dezvăluirile legate de acţiunile ilegale de supraveghere a concurenţei politice, patronate şi încurajate personal de către cancelar, arată o dimensiune necunoscută a implicării unui serviciu secret în viaţa politică postbelică.
Potrivit legislaţiei de atunci şi cea de acum, serviciul BND nu are voie să organizeze acţiuni operativ-informative în interiorul ţării. Activiatea BND-ului este strict limitată.
În perioada războiului rece, social-democraţii erau deseori denigraţi drept agenţi ai Moscovei sau ca partid finanţat de către regimul est-german. Astfel de calomnii au fost folosite şi în campania electorală din 1953. În cele din urmă, Adenauer a fost obligat să-şi retracteze insinuările, ceea ce nu l-a împiedecat să patroneze în continuare spionarea opoziţiei, reprezentată de către Partidul Social-Democrat.
În istoriografie, Konrad Adenauer este descris drept arhitectul democraţiei vest-germane. Mai mulţi politicieni au cerut acum îndreptarea urgentă a acestei imagini. Adenauer a murit în 1967.
Adenauer şi România
Într-o telegramă a Uniunii Izgoniţilor Germani din Estul Europei (Bund der Vertriebenen), adresată atunci familiei îndoliate a ex-cancelarului, se aminteşte că organizaţia i-a decernat celui dispărut cea mai importantă medalie a Uniunii. Prin această distincţie, se spune mai departe în telegrama publicată în ziarul „Banater Post” (anul 12, nr. 5, 15. 5. 1967, p. 3), Uniunea l-a omagiat pe cel dispărut pentru „meritele deosebite legate de Răsăritul german şi de dreptul la autodeterminare”. Acelaşi ziar publică şi un articol omagial, semnat de Anton Valentin, în care se aminteşte de vizita lui Adenauer în România.
Valentin a fost directorul liceului Prinţul Eugen de Savoya din Timişoara, Gaukulturwalter – coordonator al activităţilor culturale naziste din Banat, iar între anii 1953 şi 1966, preşedinte al Asociaţiei Şvabilor Bănăţeni repatriaţi în Republica Federală Germania – Landsmannschaft der Banater Schwaben (detalii biografice aici).
În calitate de primar al oraşului Köln, Adenauer a fost pe data de 21 iunie 1931 şi în localitatea bănăţeană Zăbrani (germ. Guttenbrunn) unde a vizitat casa memorială a scriitorului Adam Müller-Guttenbrunn (1852-1923). În perioada interbelică, autorul pan-german, naţionalist şi anti-semit Müller-Guttenbrunn fusese instrumentalizat de către grupările pro-naziste. În timpul regimului naţional-comunist a fost integrat parţial în canonul literar oficial, iar Securitatea s-a folosit de scrierile sale în acţiunile contra aşa zisului „iredentism maghiar”.
O dovadă elocventă în acest sens este o notă înmînată lui Ceauşescu personal, în 1974, în care se vorbeşte despre o monografie dedicată lui Müller-Guttenbrunn, publicată în RFG, „consacrată în principal combaterii iredentismului maghiar”. Cartea a fost redactată de către un colaborator extern al Securităţii, fost profesor şi activist cultural în cadrul Asociaţiei Şvabilor Bănăţeni din Republica Federală. Redactarea cărţii despre Müller-Guttenbrunn a fost încurajată de către Securitate.
