Un nou mandat al Ursulei von der Leyen – o nouă pacoste pentru Europa. Klaus Iohannis cu fustă…

Popularul editorialist german Jan Fleischhauer scria în urmă cu șapte ani că viitorul partidului conservator al țării sub conducerea Ursulei von der Leyen va fi „rece, calculat și antipatic”. Uniunea Creștin-Democrată a scăpat de acest glonț, dar Uniunea Europeană nu a fost la fel de norocoasă.

Timp de cinci ani, von der Leyen a ocupat cea mai înaltă funcție din bloc în calitate de președinte al Comisiei Europene, iar acum își pregătește candidatura pentru un al doilea mandat.

În timpul mandatului său, UE s-a confruntat cu o serie de crize, de la pandemie la războiul din Ucraina și la scăderea relevanței Europei ca putere geopolitică. A reușit von der Leyen să conducă prin aceste vremuri tulburi cu mână sigură? Unii susțin că a fost o președintă transformatoare, al cărei singur „rival real este ea însăși”, dar sună fals.

Alții vor arăta spre secretul încă nerezolvat din spatele contractului UE cu Pfizer privind vaccinul Covid, un proces care s-a dovedit a fi atât de opac încât a ridicat suspiciuni cu privire la încercările de a ascunde proasta gestionare financiară sau chiar corupția totală.

De asemenea, se vorbește mult despre „moștenirea sa ecologică” și despre importanța așa-numitului  Green Deal, care ar fi trebuit să transforme UE într-o putere economică și de mediu. O privire mai atentă, însă, arată că această moștenire constă în principal în anunțuri, platitudini și obiective ratate.

Nu este lipsit de ironie faptul că, la doar un an după ce a discutat despre cum să înlocuiască creșterea PIB-ului cu „sunetul cântecelor de păsări”, von der Leyen vrea acum să facă Europa mai „competitivă”, notează UnHerd. Ea nu a menționat cât din salariul său lunar de 33.400 de euro va fi înlocuit de cântecul păsărilor în această nouă Europă competitivă.

In ciuda faptului că doamna Ursula a fost membră a conservatoarei CDU în cea mai mare parte a carierei sale politice, guvernarea sa a fost întotdeauna mai mult de centru-stânga decât de centru-dreapta – după cum o demonstrează pasiunea sa pentru mișcarea de “descreștere” și pentru tranziția ecologică.

Aceste înclinații  nu pot oferi soluțiile necesare pentru cea mai mare problemă a  Europei: procesul continuu de dezindustrializare, care este o consecință directă a principalului domeniu de activitate al UE – reglementarea.

Într-un apel adresat Comisiei Europene, liderii din industrie solicită acum „costuri mai mici ale energiei și mai puțină birocrație”, ca urmare a ostilității lui von der Leyen față de combustibilii fosili și alte sisteme de contabilizare a emisiilor de carbon, cum ar fi mecanismul de ajustare la frontiera de carbon (CBAM).

În cuvintele lui Wolfgang Entrup, șeful asociației germane a industriei chimice VCI, „nebunia birocratică provocată de CBAM este incredibilă”.

Europenii îi percep pe politicienii de la Bruxelles drept incompetenți și străini de interesele celor care i-au ales. Sunt mai degrabă birocrați care se agață de putere pentru a-și asigura o viață sponsorizată de banii contribuabililor. Ursula von der Leyen se încadrează în această categorie.

Ar trebui să-și dezlege funia care o leagă de scaun și să recunoască până la urmă că șefia CE este o pălărie prea mare pentru ea.