Un lac artificial plătit din buzunarele oamenilor: prețul incompetenței statului la Praid
Proiectul amenajării unui lac artificial la Praid, cu apă extrasă din salină, capătă proporții controversate: demolări de case, exproprieri, mutarea drumurilor și costuri uriașe suportate indirect de cetățeni. În loc de soluții rapide și eficiente, autoritățile par să repare cu întârziere o criză cauzată de lipsa de prevenție și management responsabil.
În județul Harghita, drama de la Salina Praid capătă o nouă dimensiune. Autoritățile au confirmat că un lac artificial urmează să fie amenajat în apropiere de Sovata, pe un teren de 16 hectare. Acesta va colecta apa extrasă din subteran, unde se estimează că se află peste 4 milioane de metri cubi de apă sărată, un risc major pentru stabilitatea zonei și pentru siguranța localnicilor.
Dar în loc ca această situație să fie rezolvată printr-un plan eficient și anticipat, statul intervine târziu și haotic. Experții internaționali au propus soluții radicale: devierea pârâului Corund, mutarea unui drum și chiar demolarea mai multor case, pentru a face loc infrastructurii necesare. Toate aceste intervenții implică exproprieri, relocări și investiții costisitoare, bani care, într-un fel sau altul, vin tot din buzunarele contribuabililor.
În acest moment, peste 45 de case au fost evacuate, iar oamenii trăiesc cu incertitudinea zilei de mâine. Raed Arafat, șeful DSU, recunoaște că revenirea acestor familii în locuințe nu va fi rapidă. Între timp, o sută de senzori microseismici aduși din Germania vor fi instalați pentru a evalua stabilitatea solului, o măsură necesară, dar întârziată.
Prefectul județului Harghita, Petres Sandor, a anunțat că lacul artificial ar putea stoca până la 1 milion de metri cubi de apă, dar acest lucru presupune „impermeabilizarea completă”, altfel riscul contaminării solului și al apelor rămâne ridicat. Iar în județul Mureș, oamenii resimt deja consecințele: nivelul de sare din rețeaua publică de apă a scăzut, dar apa tot nu este potabilă.
Ministrul Mediului, Mircea Fechet, admite deschis amploarea problemelor: „Discutăm despre mutarea unor linii de înaltă tensiune, despre exproprieri, despre mai multe case ce vor trebui demolate și despre un drum care va trebui mutat.” Cu alte cuvinte, întreaga comunitate va plăti prețul unui dezastru previzibil, dar ignorat ani la rând de instituțiile statului.
În loc ca statul să fie protectorul cetățenilor, devine sursa problemelor lor. Iar cei care suferă sunt, ca de obicei, oamenii simpli, lăsați fără case, fără apă potabilă și, mai ales, fără vreo garanție reală că vor primi sprijinul promis.
