Nicolae Ciucă a devenit pentru Iohannis un fel de supă pe care o reîncălzește de fiecare dată când are niște musafiri indezirabili la masă, iar în ultima vreme musafirii aceștia nesuferiți au devenit românii.
Pe Iohannis cu siguranță nu-l putem bănui nici de imaginație, nici de inteligență, putem însă să-l bănuim de multă consecvență și de foarte multă obediență. Livrarea eternei soluții pentru România, în persoana lui Nicolae Ciucă, denotă faptul că are o datorie de îndeplinit și a înțeles să facă acest lucru cu stoicism.
Pentru a obține un răspuns despre cât de eficientă este noua coaliție la care s-au alăturat într-un suflet pesediștii și pentru care Iohannis a uitat toate reproșurile pe care le avea la adresa PSD, nu este nevoie să-ți exersezi prea mult imaginația. Îngrijorătoare este schimbarea de opinie a președintelui României care vedea în PSD pericolul cel mai mare pentru țară, cum la fel de îngrijorător este faptul că România, la acest moment, are la conducere un fel de ospiciu căruia îi place să-și aroge numele de clasă politică.
În perioada comunistă, a fost instituită o modalitate de a face din nomeclaturiștii partidului oameni obedienți și buni executanți. „Rotația cadrelor” sau politica ”azi aici, mâine dincolo” a fost adoptată și de către Iohannis ca soluție pentru a transmite un mesaj cât se poate de convingător unor liberschimbiști precum Ciolacu, Firea sau Grindeanu – că soarta lor se află în mâinile Plăvanului de la Cotroceni și trebuie să tragă împreună la jugul prăbușirii programate a României.
„Ne jucăm de-a eroii pentru că suntem lași; și de-a sfinții pentru că suntem răi. Ne jucăm de-a asasinii pentru că murim de dorința de-a ne omorî aproapele. Ne jucăm fiindcă ne-am născut mincinoși”, spunea Jean-Paul Sartre.
Până mai ieri, Ciolacu se juca de-a moralistul, Iohannis de-a patriotul și Firea de-a sfânta, iar acum toți joacă în comedia lui Ciucă, după un scenariu minimalist, copie fidelă a vocabularului lor. Scenariul comediei cazone aduce în atenția publicului salvarea lui Iohannis de o suspendare care ar aduce o gură de oxigen unei clase politice încărcată cu noxele din țevile de eșapament ale directivelor venite din exterior.
Citește în continuare pe blogul lui Ciprian Demeter
