Umbrele trecutului: Cum s-a transformat turnătorul „Mircea Crișan” în milionarul Dan Șucu. Profilul unui informator zelos al Securității

Astăzi pozează într-un capitalist de succes, dă lecții de moralitate la televizor și conduce un club de fotbal de tradiție. Însă, în spatele imaginii imaculate a magnatului Dan Șucu, se ascunde „Mircea Crișan” – numele conspirativ sub care actualul om de afaceri și-a turnat conaționalii și turiștii străini la fosta Securitate. Ascensiunea multora dintre cei care au acaparat și jefuit economic România post-decembristă are, așa cum demonstrează și acest caz, rădăcini adânci în structurile de control ale regimului comunist.

În anul 2015, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) a scos la lumină detalii tulburătoare despre trecutul lui Dan Șucu. Deși, printr-o portiță juridică ce a spălat multe biografii, acesta a primit un verdict formal de „necolaborare în sensul legii”, realitatea din arhive este incontestabilă și a provocat trei opinii separate (contrare) chiar din partea membrilor CNSAS.

Înainte de 1989, actualul milionar era ghid al Oficiului Național de Turism (ONT) – o poziție privilegiată în comunism, care oferea acces la străini și valută, dar care venea la pachet cu obligații stricte față de aparatul represiv al statului.

Recrutat în 1984, plătit cu 300 de lei în 1987

Conform documentelor CNSAS, Dan Viorel Șucu (titular al dosarului fond rețea R 303348) a semnat un angajament cu Securitatea la data de 16 august 1984, preluând numele conspirativ „Mircea Crișan”. Misiunea sa? Încadrarea informativă a turiștilor străini, a ziariștilor și, cel mai grav, a cetățenilor români care îndrăzneau să aibă relații neoficiale cu aceștia.

Zelul informatorului „Crișan” nu a rămas nerăsplătit. Un raport din august 1987 arată negru pe alb că Dan Șucu a primit suma de 300 de lei din partea organelor de Securitate pentru serviciile sale. O sumă modică pentru trădare, dar un pas important în cariera unui viitor oligarh.

Notele informative: de la profilaj psihologic, la turnarea colegilor

Extrasele din notele informative demonstrează că Șucu nu era un simplu executant timorat, ci un informator analitic, care diseca viețile celor din jur pentru a le servi pe tavă ofițerilor de Securitate.

Când a însoțit un atașat militar al SUA la restaurantul Favorit din Poiana Brașov, Șucu a relatat cu lux de amănunte traseul profesional al americanului, studiile acestuia și viziunea sa despre promovarea în armata SUA. Într-o altă notă, evaluând o turistă americană, fostul ghid ONT îi făcea un adevărat profil operativ: „Fizicul, psihicul și modul de comportare o fac pe doamna H. un curier ideal”.

Nici măcar colegii sau cunoscuții români nu scăpau de ochiul vigilent al lui „Mircea Crișan”. Despre un tânăr student, Șucu scria cu o răceală cinică, evaluându-i vulnerabilitățile pentru o potențială recrutare: „Influențabil de oamenii cu puternică personalitate (…) Am avut impresia că avea slăbiciuni pentru fete (…). Cred sincer că defectele lui pot fi remediate sau ascunse și că va deveni, dacă va fi învățat cum, un om de încredere”.

În alte situații, informatorul Șucu se transforma în detectiv, raportând despre turiști care „dispăreau din hotel cu zilele” și care deveneau „suspecți din punctul de vedere al securității statului”.

Umilința și jurământul de loialitate față de Securitate

Poate cel mai revoltător document din dosar este o notă de autocritică din 1988. Prins pe picior greșit după un incident în Poiana Brașov, unde a depășit „cadrul relațiilor oficiale”, Dan Șucu se ploconește efectiv în fața Securității, cerând iertare:

„Consider ca îndreptățită și justă critica și observațiile ce mi-au fost adresate (…) Indiferent de sancțiune, vreau să asigur, în continuare, organele de securitate de deplina mea sinceritate, loialitate și obiectivitate, respectând instructajele ce-mi vor fi făcute periodic”.

Concluzia unei tranziții furate

Cazul lui Dan Șucu este emblematic pentru modul în care s-a clădit capitalismul de cumetrie în România. Foștii băieți deștepți ai sistemului comunist, ghizii ONT, informatorii și favorizații regimului au fost primii care, după Revoluție, au avut informația, relațiile și resursele necesare pentru a acapara economia.

Astăzi, „Mircea Crișan” este istorie îngropată în arhive, în timp ce Dan Șucu poartă costume scumpe și vorbește despre viziune și antreprenoriat. Însă umbra celor 300 de lei încasați pentru turnătorii și jurământul de „deplină loialitate” față de Securitate rămân o pată de neșters pe blazonul unuia dintre marii beneficiari ai României post-decembriste.