UE permite finanțarea apărării din fondurile pentru COVID-19. Se schimbă prioritățile, pandemia poate aștepta
Uniunea Europeană a anunțat oficial că țările membre pot redirecționa fonduri din Mecanismul de Redresare și Reziliență (RRF), inițial gândit pentru combaterea efectelor pandemiei, către proiecte de apărare. Este o schimbare de direcție spectaculoasă. Din nou, când vine vorba de banii europeni, întrebarea nu mai este pentru ce au fost alocați, ci cât de repede pot fi realocați.
Până nu demult, Bruxelles-ul vorbea despre spitale, educație digitală și tranziție verde. Acum, același Bruxelles spune că tancurile și sateliții sunt „investiții strategice”.
Comisia Europeană a informat miercuri că proiectele de apărare, cum ar fi programele comune de comunicații prin satelit, pot fi finanțate din fondurile RRF. Asta înseamnă că, teoretic, banii pentru spitale sau digitalizare pot merge acum la bugete militare.
Valdis Dombrovskis, comisarul european pentru economie, a dat asigurări că și astfel de proiecte „pot aduce beneficii importante pentru prioritățile europene comune”.
Țările membre au termen până în august 2026 să atingă obiectivele convenite. Până acum, doar jumătate din fondurile promise au fost plătite.
Unele state, precum Italia și Spania, au cerut o amânare. Răspunsul Comisiei? Un refuz categoric. „Prelungirea termenului e periculoasă, costisitoare și complicată”, a declarat un oficial european.
România, granturi mari, progres lent
România se numără printre țările cu cele mai mari solicitări din cadrul Mecanismului de Redresare și Reziliență, echivalentul a 3% din PIB. Cu toate acestea, implementarea planurilor continuă să fie afectată de întârzieri, revizuiri și obstacole administrative. În locul rezultatelor concrete, apar ajustări succesive și promisiuni reîncălzite. Finalizarea integrală a proiectelor devine tot mai puțin probabilă, iar ideea unei implementări parțiale este deja tratată ca o soluție viabilă.
Comisia promovează un cadru de „flexibilitate”, permițând țărilor să înlocuiască investițiile ambițioase cu unele mai ușor de pus în practică. Transformarea unor proiecte sociale în inițiative cu miză militară devine o opțiune acceptată, chiar dacă direcția inițială a fost complet abandonată. Sub mantaua adaptabilității, se rescrie discret destinația fondurilor publice europene.
De la reziliență la remilitarizare
În 2021, Uniunea Europeană lansa cel mai amplu plan financiar din istoria sa, cu promisiunea unei redresări verzi, digitale și incluzive. În 2025, același plan devine instrument de sprijin pentru industria apărării. Prioritățile inițiale se estompează în fața urgențelor de securitate, iar discursul despre reziliență alunecă tot mai mult spre o retorică a remilitarizării.
Schimbările climatice, reconstrucția sistemului sanitar și digitalizarea economiei sunt în continuare prezente în documentele oficiale, dar tot mai absente în execuția bugetară. Fondurile urmează acum traseul presiunii politice, nu al nevoilor sociale. În 2025, ceea ce domină agenda europeană nu mai sunt spitalele suprasolicitate, ci echipamentele de luptă, logistica de apărare și noile fronturi geopolitice.
