UE continuă să pompeze miliarde în Ucraina, în timp ce propriii cetățeni se confruntă cu crize interne. România bună de plată și ea
Statele Uniunii Europene au aprobat o nouă tranșă de 3,2 miliarde de euro pentru Ucraina, bani destinați economiei și administrației publice. Decizia ridică semne de întrebare cu privire la prioritățile Bruxelles-ului, într-un moment în care multe state membre se confruntă cu inflație, infrastructură degradată și nemulțumiri sociale.
Uniunea Europeană a dat undă verde celei de-a patra plăți din cadrul Facilității pentru Ucraina, în valoare de 3,2 miliarde de euro, fonduri ce vor fi folosite pentru a „consolida stabilitatea macrofinanciară” a țării și pentru a susține funcționarea administrației publice de la Kiev. Banii provin dintr-un pachet uriaș de până la 50 de miliarde de euro, aprobat pentru perioada 2024-2027, menit să sprijine redresarea, reconstrucția și modernizarea Ucrainei.
Deși oficialii europeni justifică sprijinul prin nevoia de reforme și de pregătire pentru aderarea la UE, realitatea economică din interiorul Uniunii arată altfel: numeroase state membre se confruntă cu lipsa investițiilor în infrastructură, cu sisteme de sănătate subfinanțate și cu presiuni sociale tot mai mari. În timp ce milioane de europeni se zbat să facă față costurilor crescute ale vieții, Bruxelles-ul direcționează miliarde către o țară aflată în plin război, cu un nivel ridicat de corupție și instabilitate politică.
Această a patra tranșă vine după ce Ucraina a primit deja, din martie 2024, 6 miliarde de euro sub formă de finanțare-punte, 1,89 miliarde de euro ca prefinanțare și alte trei tranșe de peste 4 miliarde fiecare. În total, peste 19 miliarde de euro au fost transferați Kievului în mai puțin de un an și jumătate, în timp ce Bruxelles-ul impune statelor membre măsuri de austeritate și taxe noi pentru a acoperi golurile bugetare.
Deși Comisia Europeană susține că Ucraina a îndeplinit „în mod satisfăcător” o serie de reforme în domenii precum administrația publică, descentralizarea, tranziția verde și digitalizare, rămâne întrebarea dacă aceste progrese sunt reale sau doar bifate pe hârtie pentru a justifica fluxul constant de bani. În lipsa unei monitorizări stricte și a unei transparențe totale, există riscul ca aceste fonduri să ajungă mai degrabă în buzunarele unor cercuri de interese decât în proiecte concrete pentru cetățenii ucraineni.
În timp ce liderii europeni continuă să afirme că „unitatea și sprijinul” sunt cheia păcii și stabilității regionale, tot mai mulți cetățeni ai UE se întreabă dacă nu cumva solidaritatea europeană se transformă într-o notă de plată nesfârșită, achitată din buzunarul lor.
