Probabil singura entitate din istorie care a reușit performanța de a fi simultan și cu sufletul în Raiul capitalist și cu anumite organe în poponeață, UDMR a jonglat cu dibăcie, de mai bine de trei decenii, prin meandrele sinuoasei politici dâmbovițene. Organizația, care nu se recunoaște ca fiind partid politic, deși face dintotdeauna politica drujbei și a sinecurei, a avut drept singură ideologie interesul propriu, nicidecum interesele minorității maghiare, pe care se laudă că ar reprezenta-o. Așa se explică de ce mulți dintre parlamentarii UDMR sunt putred de bogați, în vreme ce la fel de mulți dintre alegătorii lor trăiesc la limita sărăciei. UDMR n-a avut nicio greață, de-a lungul anilor, să se alieze azi cu PSD, mâine cu PNL sau USR și, la o adică, s-ar alia și cu AUR dacă ar ști că doar astfel poate rămâne la ciolan și dacă, prin absurd, ar accepta-o liderii acestui partid.
Că UDMR e un partid de fripturiști nu ar fi un lucru chiar deranjant, în peisajul politic mioritic – majoritatea partidelor care au condus România după decembrie 1989 s-au ghidat după principiile fripturiste „scoală-te de pe locul tău ca să mă pun eu” și „furați, bă-băieți, cât puteți, să nu lăsați nimic de furat ălora care vin după voi”. Dar cu adevărat deranjant este faptul că UDMR devine, prin sprijinul fățiș acordat lui Viktor Orban, un partid anti-național și anti-românesc.
Câtă vreme „huniunea” a fost condusă de Marko Bela, UDMR a rămas în afara sferei de influență a partidului lui Viktor Orban, Fidesz – atât în cursul primului mandat de premier al lui Orban, între 1998 și 2002, cât și în următorii opt ani, când Fidesz s-a aflat în opoziție. Dar, după ce Kelemen Hunor a preluat conducerea UDMR, cele două partide au început să colaboreze electoral sistematic, iar din 2015 fundațiile maghiare din România au început să beneficieze din nou, după câțiva ani de pauză, de finanțare de la Budapesta. Între 2017 și 2019, presa de limbă maghiară din România a fost cumpărată masiv de guvernul Ungariei, prin intermediul unui ONG. Programul de dezvoltare economică, finanțat de Budapesta în beneficiul fermierilor și micilor întreprinzători maghiari din Transilvania, este folosit de UDMR în campaniile electorale. Investițiile agresive ale guvernului lui Viktor Orban în Ardeal au consolidat, în ultimii ani, influența Budapestei pe teritoriul României, iar una dintre principalele beneficiare, din punct de vedere politic și financiar, ale acestei dependențe față de dictatorul în devenire al Ungariei a fost, indubitabil, UDMR.
Dar Orban nu a fost atât de darnic doar ca să-i ajute pe maghiarii din România să trăiască mai bine, așa cum se bate cu cărămida în piept că ar fi făcut-o. Scopul său primordial a fost să-și asigure o masă de manevră electorală. Iar planul, până acum, a funcționat: Orban s-a menținut la putere în Ungaria, în ciuda alunecării tot mai vizibile spre tiranie, cu ajutorul votului masiv acordat de maghiarii de la noi. Faptul că vizita în România a liderului Opoziției ungare, Péter Márki-Zay, a fost boicotată de UDMR dovedește o dată în plus atașamentul total al acestei formațiuni față de Orban. Practic, UDMR a devenit partidul lui Orban și acționează ca atare.
Citește și: Baronii UDMR refuză să îl primească pe liderul opoziției din Ungaria
Așa că, dacă Orban va câștiga alegerile din aprilie, în Ungaria, iar rușii vor smulge hălci din trupul Ucrainei, să nu vă mirați că într-o bună zi Orban, fostul lingău al lui Soros, devenit acum țucălarul lui Putin, va prinde curaj și va instiga la refacerea „Ungariei Mari”. Adepți printre maghiarii din România are berechet și aceștia de multă vreme visează să alipească la Ungaria măcar un județ, două, dacă nu cumva Ardealul cu totul. Modelul deja există: „republicile populare” Lugansk și Donețk din Ucraina, unde populația rusofonă și-a manifestat dorința de a fi încorporată în Rusia. Nimeni nu ne poate garanta că unii dintre locuitorii de etnie maghiară din Harghita, Covasna, Satu Mare sau Mureș nu vor avea și ei asemenea idei separatiste, cum au rușii din Ucraina, și, instigați de un Orban învestit cu puterea supremă, nu vor încerca să și le pună în practică. Iar într-un astfel de caz, nu cred că am fi ajutați prea tare de NATO sau UE, care asistă azi, nevolnice, la sabotarea de către Orban a eforturilor de salvare a ucrainenilor.
Prin urmare, vorba răposatului și regretatului Vadim, „Atenție la Ungaria!” acum, în zilele războiului din Ucraina, și mai ales, atenție la UDMR: honvezii care au defrișat pădurile românești vor fi în stare să renunțe oricând la prieteșugul de conjunctură cu PSD și PNL ca să se arunce pe față în brațele „tătucului” de la Budapesta, cerându-i acestuia să-i „ia acasă”, cu tot cu Ardeal!
Citește și:
