În decembrie 1989, românii trăiau un moment istoric, dar sistemul nu era dispus să cedeze puterea fără luptă. În mijlocul haosului, s-a născut mitul „teroriștilor” – o manipulare cinică menită să răspândească frica, ura și dezbinarea în rândul populației.
Prin intermediul televiziunii și al zvonurilor răspândite rapid, s-a creat imaginea unor „dușmani invizibili” care atacau poporul. Cine erau acești teroriști? Niciodată nu s-au găsit dovezi concrete, dar povestea lor a servit ca pretext pentru violențe, represalii și instaurarea unui nou regim care să-și legitimeze puterea.
Românii au fost transformați în pionii unui joc murdar. Frica de „teroriști” i-a făcut să se învrăjbească unii pe alții, iar dezbinarea a fost orchestrată de cei care doreau să controleze tranziția. Vecini, prieteni și familii au început să se suspecteze reciproc, manipularea funcționând perfect.
La mai bine de trei decenii, această lecție amară rămâne un exemplu al modului în care un sistem poate folosi dezinformarea pentru a menține puterea. Românii au fost instigați la ură și dezbinare, iar consecințele manipulării din 1989 se resimt și astăzi în neîncrederea generală față de autorități și instituții.
