Ucraina acuză România, apoi cere și primește reducere la gaz: Bucureștiul cedează 25% din tarif pentru tranzitul transbalcanic

Deși a lansat recent acuzații dure la adresa României, Ucraina primește, cu sprijinul statului român, o reducere de 25% la tariful de tranzit al gazului pe ruta transbalcanică. În timp ce cetățenii români suportă facturi tot mai mari și infrastructura energetică națională e sub presiune, autoritățile de la București se aliază cu Kievul pentru a subvenționa indirect importurile ucrainene. Mai grav, totul se face în numele „solidarității”, fără vreo garanție reciprocă sau beneficii concrete pentru populația română.

Într-o mișcare care a trecut aproape neobservată în spațiul public românesc, Ucraina a obținut o reducere de 25% la tariful de tranzit al gazelor pe ruta transbalcanică – o conductă care traversează Grecia, Bulgaria, România și Republica Moldova. Decizia a fost luată „în comun” de operatorii din cele cinci țări, inclusiv Transgaz, compania românească de transport gaze, conform unui comunicat publicat inclusiv pe site-ul ANRE din R. Moldova.

Deși în comunicatul oficial se vorbește despre un gest de „solidaritate regională”, realitatea este că România își asumă, alături de celelalte țări de pe traseu, o pierdere financiară serioasă. Ucraina va plăti mai puțin pentru a importa gaze naturale în perioada iunie-octombrie 2025, exact când țările din regiune fac stocuri pentru iarnă.

„Produsul de rută va fi oferit la un preț de rezervă egal cu suma prețurilor de rezervă aplicabile capacității lunare la punctele de import pentru luna respectivă, reduse cu 25% (46% pentru GTSOU). Acest lucru nu numai că va spori atractivitatea rutei, dar va contribui și la minimizarea efectelor negative ale barierelor financiare și ale provocărilor cu care se confruntă Ucraina”, se arată în comunicatul semnat de operatori.

Toate aceste facilități vin după ce Ucraina a criticat România în repetate rânduri în plan diplomatic și a ridicat pretenții teritoriale absurde. În schimb, Kievul primește acum reduceri și acces la infrastructura regională în cele mai bune condiții, în timp ce românii nu beneficiază de niciun avantaj concret din acest acord.

„Ruta transbalcanică are un potențial semnificativ pentru a acoperi nevoile imediate ale Ucrainei… însă această rută trece prin cinci țări, iar aplicarea directă a tarifelor reglementate o face neatractivă din punct de vedere comercial comparativ cu alte opțiuni”, a transmis Ministerul Energiei din Ucraina.

În plus, se discută chiar despre oferirea de capacități de stocare în Ucraina pentru țările participante, dar nu există informații clare despre termenii acestui schimb. În schimb, România își pune la dispoziție rețeaua, reduce tarifele și nu pare să ceară nimic în schimb.

Situația devine cu atât mai frustrantă pentru contribuabilii români cu cât țara noastră abia își consolidează propriile rezerve de gaze. R. Moldova, de exemplu, are stocate 47,2 milioane de metri cubi de gaze, dintre care 22,5 milioane în Ucraina și restul în România. Între timp, România subvenționează tranzitul pentru Ucraina, în timp ce prețurile interne rămân ridicate și necompetitive.

Ucraina are nevoie urgentă de aproximativ 5 miliarde de metri cubi de gaz până în octombrie pentru a acoperi sezonul rece 2025/2026, în timp ce analiștii estimează necesarul real la peste 6 miliarde. Naftogaz a început deja să cumpere gaze lichefiate din SUA, prin Polonia, dar capacitatea rețelelor din nordul Europei este limitată. În acest context, ruta transbalcanică devine vitală, dar, din păcate, pe cheltuiala altora.

„După ce am renunțat la livrările de energie din Rusia, Ucraina, la fel ca partenerii noștri din UE, lucrează activ pentru a identifica rute alternative de aprovizionare cu gaze. În acest context, utilizarea rutei transbalcanice este foarte importantă”, a declarat ministrul ucrainean al energiei, German Galușcenko.

România oferă sprijin total, dar cu un preț pe care îl vor resimți românii de rând: în facturi, în accesul la resurse și în lipsa de reciprocitate diplomatică. Iar totul e justificat sub umbrela unei „solidarități” care, din ce în ce mai des, pare să fie un drum cu sens unic.