Analiză a publicației franceze Liberation, via Rador: Dacă Rusia și Statele Unite nu duc lipsă de cuvinte dure pentru a critica Europa, considerată vinovată în ochii lor pentru sprijinul și înarmarea Ucrainei, cei doi autocrați par să ezite asupra mijloacelor de a-i face rău.
Statele Unite sunt copii ai Europei, produsul unei căsătorii între dreptul englez, moștenire a coloniștilor britanici, dar care le îngrădea libertatea de gândire, pe de o parte, și Luminile franceze ale secolului al XVIII-lea, pe de altă parte. Pentru mulți europeni, Statele Unite deveniseră un refugiu, o aventură, o viață nouă.
Ludovic al XVI-lea, care făcuse deja multe greșeli și avea să mai facă altele, a decis să îi ajute militar pe americani să-și cucerească independența. De atunci, Statele Unite au devenit prima economie a lumii, prima putere militară și un fel de frate mai mare al Franței. Așa am crezut până de curând.
Conferința de la Yalta, din februarie 1945, l-a recompensat pe Stalin pentru participarea Rusiei la războiul împotriva fascismului, cu sacrificii umane imense care au contribuit la înfrângerea Germaniei naziste. Apoi a fost creată NATO, pentru a proteja Europa Occidentală, amenințată de Stalin după Al Doilea Război Mondial, și pentru a contracara puterea rusă, care privea puțin prea mult spre Vest.
Putin este moștenitorul cuceritorilor ruși, dintre care unii îl citeau pe Diderot, dar alții doreau cu ardoare, odată cu timpurile moderne, să impună comunismul în Vest. Frontiera sa vestică se numea Ucraina. Ca aceasta să devină o democrație ar fi (fost), evident, insuportabil pentru Rusia.
Oricât de incredibil ar părea, președintele Statelor Unite manifestă astăzi sentimente foarte puternice față de omologul său rus. Se constată această atracție reciprocă între cei doi autocrați, Donald Trump și Vladimir Putin – primul, un despot încă amator, al doilea, un dictator fără limite. Nu le cunoaștem toate motivele, dar acest lucru nu face decât să amplifice consecințele imprevizibile ale acestei înțelegeri mai mult decât cordiale.
Invadarea Ucrainei de către Rusia bulversează dreptul internațional: nu ai dreptul să-ți colonizezi vecinul. Putin dă astfel un exemplu nociv întregii lumi, ceea ce ar trebui să-l condamne automat în ochii lui Trump. Și totuși, amândoi cad de acord asupra unui punct: nu au cuvinte suficient de dure pentru a condamna Europa, vinovată că sprijină Ucraina. Și-au descoperit astfel un dușman comun: Bătrânul Continent.
Putin declară că „Europa favorizează escaladarea permanentă” sau că „Europa continuă să se înarmeze și să ajute Ucraina”. Visăm? Rusia este cea care a invadat Ucraina cu „operațiunea specială”, Rusia este cea care bombardează zi și noapte vecinul, ucide și incendiază, Rusia este cea care afirmă public că vrea să îl destituie pe președintele țării vecine pentru a instala un om de paie, Rusia este cea care poartă război de aproape cinci ani, sacrificând mii de oameni și având, din toate aceste motive, un președinte susceptibil de a fi urmărit pentru crime de război. În fața acestui mastodont care nu respectă nimic, poporul ucrainean rezistă cu toate forțele. Europa este de partea bună.
Nemulțumit să-și amenințe doar vecinii, Putin își extinde ținta către Uniunea Europeană: „Răspunsul Rusiei nu va întârzia”, spune el, recurgând la retorica nucleară a Războiului Rece pentru a speria opinia publică europeană. Amenință astfel Europa cu un „răspuns foarte convingător” dacă va continua să se înarmeze și să ajute Ucraina.
Cu alte cuvinte, Europa ar fi cea care stă în calea păcii. De fapt, ar fi suficient să abandoneze Ucraina pentru a pune capăt războiului și miilor de morți. Apreciem simplitatea raționamentului: e de ajuns să-i dăm dreptate lui Putin, să-l declarăm învingător, iar războiul se va încheia.
Stranietatea situației ține de atitudinea americană care, de la realegerea lui Trump, a decis să schimbe tabăra – pentru că era războiul lui Biden – și să joace pe Putin câștigător, cu prețul rezistenței la presiunea europeană în favoarea Ucrainei. Totuși, lucrurile sunt simple: tocmai ezitările europene și mai ales americane îl încurajează pe Putin să meargă mai departe.
Printre particularitățile sale, Trump respectă o anumită ierarhie: devenind președinte, are noi obiective. Fiecare situație de descurcat trebuie să-i permită să se îmbogățească pe el și pe familia sa. În al doilea rând vine deschiderea unei piețe imense pentru capitalismul financiar american, cu avantajul suplimentar de a priva China de accesul la teritoriul Rusiei, bogat în resurse naturale. Miza pentru Trump este separarea Rusiei de China și împiedicarea acesteia din urmă să devină prima putere mondială. În fond, Rusia nu înțelege decât forța.
Care este mantra pe care dictatorul american o aplică lumii întregi? „Pacea prin forță”. Putin și Trump spun același lucru. Și sunt de acord în judecata negativă pe care o poartă Europei.
Trump denunță decadența Europei, victima unei „ștergeri civilizaționale”, un continent invadat de migranți, slab economic, cu partide patriotice pretins marginalizate. Ele nu sunt marginalizate întâmplător, ci pentru că majoritatea alegătorilor le țin, deocamdată, piept. Suntem avertizați: Trump ia în calcul utilizarea partidelor de extremă dreapta pentru a produce o implozie a Uniunii Europene.
Care este cel mai mare dușman al Statelor Unite? China, desigur, am putea spune. Greșit: este Uniunea Europeană, despre care Trump spune și repetă că a fost „concepută ca să ne jefuiască”, „UE, cel mai mare dușman al Statelor Unite”. Elon Musk este și mai radical: el pledează pentru „abolirea Uniunii Europene”. De ce această ofensivă conjugată a Rusiei și a Statelor Unite împotriva Europei?
Spre deosebire de Trump, opinia publică americană nu este favorabilă unei rupturi transatlantice. Un sondaj al Institutului Ronald Reagan, publicat în februarie, arăta că 68% dintre cei chestionați au o opinie pozitivă despre NATO, iar 76% susțin o intervenție militară a Statelor Unite în cazul unui atac asupra unui membru al alianței.
Chiar dacă Trump și Putin sunt de acord asupra diagnosticului, americanul este totuși obligat să țină cont de opinia publică, alegerile de la mijlocul mandatului nefiind câștigate dinainte, în timp ce lui Putin nu-i pasă deloc. El are timpul de partea sa.
Serghei Karaganov, unul dintre cei mai apropiați „putinologi” ai Kremlinului, vorbește deschis despre războiul împotriva Europei: „Acest război a început. Doar că nu îl numim încă astfel”, a declarat el recent. „Acest război nu se va încheia decât atunci când vom fi provocat o înfrângere morală și politică”.
Dialogul cu Franța va fi reluat, ne-a confirmat Palatul Élysée în acest weekend, la inițiativa lui Putin. Prudență maximă.
